Mihai Tociu Blog

Închipuiţi-vă că sunteţi în concediu, la Mamaia, şi v-aţi aşezat pe nisip, la malul mării, la 9 dimineaţa. Sunteţi aproape singur pe plajă şi citiţi o carte. Deasupra e soarele, în faţă e marea, iar în spate nenumărate rânduri de şezlonguri goale. Ce romantic!

Închipuiţi-vă un ţigan mătăhălos, la bustul gol şi cu burta păroasă revărsată peste bermude, cam la 50 de ani, pe cap cu o imensă pălărie de cow-boy, de care este prinsă o mare insignă, pe care scrie, vizibil şi din satelit, „STAR FUCKER”. Zace într-un şezlong, undeva mai în spate.

Acesta este momentul în care Star Fucker se ridică şi intră în viaţa dumneavoastră. Vine glonţ şi Read the rest of this entry »

În ziua în care a fost dezgropat Ceauşescu, şi-a dat duhul maşina mea de spălat rufe. A fost făcută la Cugir, acum 21 de ani, şi am plătit pentru ea 3 salarii lunare de inginer din industria socialistă multilateral dezvoltată.

Da, a costat 6,000 de lei, iar eu primeam pe lună 1,800 - 2,000. E adevărat, pe ştat apăreau 2,500, numai că mi se reţineau 200 pentru taxa PIP (Port Ilegal de Penis) şi alte câteva sute pentru nerealizările de plan.

Acum, cadavrul ei îmi amintea de vremea când purtam plete şi mă îmbrăcam în blugi. Momentul de reculegere a fost întrerupt brutal de poetul Adrian Păunescu, care m-a îndemnat, din studioul Realitatea-Caţavencu, „Să ne apucăm de muncă!”. Parcă nici n-au trecut 21 de ani: tot Ceauşescu, tot Păunescu, aceiaşi prezentatori spălaţi pe creier, aceleaşi îndemnuri idioate…

           Chiar niciunul să nu-şi dea seama că nu are rost să trimiţi românii la muncă dacă nu-i şi încurajezi să cumpere produse autohtone?

Patriotul anonim

În situaţia dată, m-am hotărât să fiu puţin mai patriot şi am decis să cumpăr o maşină de spălat românească. Şi o voi face fără mediatizare, fără să mă îmbrac în costum naţional, fără cocardă tricoloră în piept şi fără discursuri înălţătoare. Voi fi… patriotul anonim, adică un fel de erou necunoscut al unui război invizibil. Read the rest of this entry »

.

Dacă tot îşi doresc atât de mult, de ce să nu sprijinim şi noi, românii, eforturile maghiarilor de a rememora Dictatul de la Trianon? Îi zic şi eu tot dictat, pentru că nici Ungaria, nici România, nu au avut vreo putere de negociere când li s-a hotărât viitorul.

În plus, acel dictat ne-a afectat în egală măsură şi pe noi, pentru că a lăsat în afara graniţelor ţării sute de mii de români, şi este datoria noastră să le amintim continuu că nu i-am uitat şi că încă îi considerăm ”ai noştri”.

În mod normal, asta este treabă care se face de către Guvern, dar…

Cum am avut bănuiala că primul-ministru, Emil Boc, este un transylvan prea mândru pentru a-i mai băga în seamă pe români, că viceprim-ministrul Marko Bella este prea marginalizat pe criterii etnice, că ministrul culturii românilor, Kelemen Hunor, este prea ocupat cu ştergerea identităţii culturale a maghiarilor, iar europarlamentarul ”român” Lazlo Tokes este prea absorbit de idealul său de a declara limba română ca limbă oficială europeană, m-am trezit eu, ”mitică” de pe Dâmboviţa, total nelegitim din punct de vedere democratic, să îi ajut pe vecinii şi prietenii noştri unguri să reînvie atmosfera semnării Dictatului de la Trianon. Read the rest of this entry »

Eu nu mi-aş fi dorit să avem nevoie de un aşa mare actor ca Jean Constantin.

Hai să fim cinstiţi cu noi înşine: oricât de comice au fost rolurile lui, câţi dintre noi se bucură la gândul că ar putea avea de-a face cu vreunul dintre personajele reale pe care maestrul le-a interpretat?

Da, ştiu contraargumentul: Izmail! Nu vă grăbiţi să spuneţi Izmail, până când nu aflaţi Read the rest of this entry »

.

Hai să merg şi eu la Parada gay din Bucureşti, că este doar o dată pe an. Am sunat un prieten, el la rândul lui încă doi, şi uite aşa urma să ne adunăm 5-6.

Am intrat în atmosfera paradei încă din metroul spre Piaţa Unirii: două puştoaice, dintre care una cam nebărbierită, vorbeau în spatele meu despre riscul de a fi atacate de Noua Dreaptă.

În Piaţă, poliţie şi jandarmerie ca la balamuc. M-am simţit în siguranţă şi Read the rest of this entry »

.

Eram în Londra, într-un autobuz gen RATB, pe la 11 noaptea, într-un cartier mărginaş. Vine controlorul şi îi cere biletul unuia din spatele meu, care moţăia pe scaun. Acesta se scoală, îl împinge pe controlor şi la primul stop sare afară prin uşa lipsă din spatele maşinii.

Controlorul anunţă şoferul, şoferul trage pe dreapta. Nu trec 30 de secunde şi apar 5 maşini de poliţie, cu girofarurile aprinse, Read the rest of this entry »

.

Ce faci când ţi se fură maşina? Reclami la poliţie. Simplu.

Însă ce faci când te sună unul şi zice că dacă aduci 2000 de euro în locul X în jumătate de oră, îţi iei maşina înapoi? Aşa cum îţi ştie telefonul, ştie şi cine eşti, unde stai, că ai nevastă, copil, părinţi. Îţi mai vine să suni la poliţie?

A păţit-o un amic de-al meu în aprilie 2010, în Bucureşti, şi primul său impuls a fost să mă sune: ”Vino cu mine, că mi-e frică să merg singur”. Şi-a găsit curajosul, aşa că las totul baltă şi hai! Pe drum, ia să Read the rest of this entry »

.

Un ţigan din Sinteşti a adus la începutul lui aprilie un camion de nisip şi l-a vărsat în mijlocul drumului judeţean care îi trece prin faţa porţii. Timp de o săptămână, a fost înjurat de miile de şoferi care au fost nevoiţi să îl ocolească şi mare a fost minunea că nu s-a înfipt nimeni în el, mai ales că zona nu are iluminat public. 

Pe acest drum ar trebui să vină zilnic la post poliţiştii din comună, şi cu siguranţă că Read the rest of this entry »

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 6 Bucureşti s-a mutat într-un sediu nou, chiar pe strada mea. O căsoaie cu arhitectură ţigănească, ridicată de o ceafă groasă, a ajuns acum instituţie a statului, iar ceafa groasă şi mai groasă.

Treceam în fiecare zi prin faţa ei şi Read the rest of this entry »

.

Am fost la o nuntă în Suceava şi mare mi-a fost mirarea să constat că viaţa de familie a sucevenilor începe în pivniţa Primăriei, în faţa unei doamne îmbrăcată în tricou de marinar, şi care mi-a reamintit şlagărul copilăriei: „Marinarii frecau puntea…”.

La fel ca în restul ţării, prima imagine la care sunt supuşi proaspeţii însurăţei când ies de sub podul de flori sunt … ţiganii! Două ţigănci, îmbrăcate de sărbătoare, în trening şi cu şlapi roz, Read the rest of this entry »