În ziua în care a fost dezgropat Ceauşescu, şi-a dat duhul maşina mea de spălat rufe. A fost făcută la Cugir, acum 21 de ani, şi am plătit pentru ea 3 salarii lunare de inginer din industria socialistă multilateral dezvoltată.
Da, a costat 6,000 de lei, iar eu primeam pe lună 1,800 - 2,000. E adevărat, pe ştat apăreau 2,500, numai că mi se reţineau 200 pentru taxa PIP (Port Ilegal de Penis) şi alte câteva sute pentru nerealizările de plan.
Acum, cadavrul ei îmi amintea de vremea când purtam plete şi mă îmbrăcam în blugi. Momentul de reculegere a fost întrerupt brutal de poetul Adrian Păunescu, care m-a îndemnat, din studioul Realitatea-Caţavencu, „Să ne apucăm de muncă!”. Parcă nici n-au trecut 21 de ani: tot Ceauşescu, tot Păunescu, aceiaşi prezentatori spălaţi pe creier, aceleaşi îndemnuri idioate…
Chiar niciunul să nu-şi dea seama că nu are rost să trimiţi românii la muncă dacă nu-i şi încurajezi să cumpere produse autohtone?
Patriotul anonim
În situaţia dată, m-am hotărât să fiu puţin mai patriot şi am decis să cumpăr o maşină de spălat românească. Şi o voi face fără mediatizare, fără să mă îmbrac în costum naţional, fără cocardă tricoloră în piept şi fără discursuri înălţătoare. Voi fi… patriotul anonim, adică un fel de erou necunoscut al unui război invizibil. (more…)