Ochii în patru când vine Konica-Minolta!
.
Eram în Londra, într-un autobuz gen RATB, pe la 11 noaptea, într-un cartier mărginaş. Vine controlorul şi îi cere biletul unuia din spatele meu, care moţăia pe scaun. Acesta se scoală, îl împinge pe controlor şi la primul stop sare afară prin uşa lipsă din spatele maşinii.
Controlorul anunţă şoferul, şoferul trage pe dreapta. Nu trec 30 de secunde şi apar 5 maşini de poliţie, cu girofarurile aprinse, iar zona se umple de poliţişti care îl caută pe nărod. Unul îi ia o declaraţie controlorului. După vreo 10 minute, autobuzul îşi continuă cursa.
Chiar dacă poliţia din Londra şi-a adăugat la bilanţul activităţii o acţiune eşuată, mai important decât faptul că nu l-au prins pe marţafoi a fost mesajul că şi cea mai mică hoţie este luată în serios.
Tentaţia este mare să comparăm acest mod de acţiune cu cel al poliţiei din România, dar de ce să nu ne întrebăm cum reacţionăm noi înşine când ne stă în putere să prindem şi să penalizăm găinarii din jurul nostru?
Iată un caz real. Deunăzi am comandat un copiator Konica-Minolta, la un dealer autorizat. O dubă a parcat în faţa biroului şi trei indivizi au băgat magaoaia înăuntru, după care au plecat. Totul a părut a fi normal, până când secretara a observat că i-a dispărut pachetul de ţigări de la fumoar. Incredibil: un pachet început de ţigări a fost o tentaţie prea mare pentru unul dintre cei trei magraoni.
Pentru noi, şocul era de altă natură: pentru prima dată, s-a furat ceva în biroul nostru! Evident că am sunat imediat la Konica-Minolta: „Ne pare rău, dar trebuie să vorbiţi cu dealerul de la care aţi cumpărat”. L-am sunat pe dealer, care şi-a cerut scuze diplomatic, dar nici el nu a considerat că are vreo vină, deoarece copiatorul fusese livrat de o altă firmă, de curierat.
Ce rost avea să investigăm mai departe? La urma urmei, al cui era interesul?
Noi am zis că facem un bine firmei Konica-Minolta, dându-i şansa să-şi facă curat în propria ogradă, în schimb, ne trezim a doua zi cu un tip în faţa uşii, care ne înmânează un pachet de ţigări şi ne transmite mesajul ca pe viitor „să ne păzim mai bine lucrurile”!
Măi Konica-Minolta, nu ne interesează sfatul de a ne păzi mai bine lucrurile, tocmai pentru că nu dorim să punem lacăte peste tot şi nici să legăm ţigările cu lanţul.
Nu suntem în Londra sau pe timpul lui Ţepeş, ca să reclamăm la poliţie furtul a trei ţigări, dar stă totuşi în putinţa noastră să punem Konica-Minolta pe lista firmelor de care trebuie să ne păzim!