Mă lupt cu Radio 21! Ajutooooor!

Am primit citaţie de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru a susţine reclamaţia pe care am făcut-o împotriva campaniei “Românii n-au valoare”, finanţată de francezii de la Radio 21.

Între 20 februarie şi 7 martie 2011, Bucureştiul a fost tapetat cu mesaje jignitoare şi defăimătoare la adresa românilor. Mash-uri cât blocul şi sute de panouri publicitare stradale, în metrou sau în staţiile de transport în comun titrau: Românii n-au valoare, Românii n-au viitor, Românii nu sunt buni la pat, Tinerii români sunt superficiali etc.

Ca într-un sat fără câini, autorităţile locale şi instituţiile statului nu au luat nicio măsură ca să oprească batjocura, şi le-au fost complice toate ong-urile aşa-zis apărătoare ale drepturilor omului, altădată gălăgioase până la paroxism.

Închipuiţi-vă cum ar fi lătrat cu toţii dacă mesajele ar fi fost de genul: Ţiganii n-au viitor, Evreii n-au valoare, Africanii sunt superficiali, Maghiarii nu sunt buni la pat etc, etc.

Mi-am luat inima în dinţi şi am reclamat situaţia la acest Consiliu al Ruşinii Naţionale, şi am făcut-o pentru singurul motiv de a nu mi se reproşa ulterior că n-am urmat o cale legală de acţiune. Bineînţeles că nu există nicio speranţă ca această cloacă de antiromâni să facă dreptate, dar hai să le dăm ocazia să se facă singuri de râs.

În această luptă inegală, acest Consiliu Anti-Naţional şi francezii proprietari ai Radio 21 sunt convinşi că mă vor eclipsa cu un torent de date statistice şi cu o argumentaţie juridică prin care vor dovedi că ei, de fapt, au făcut un mare bine românilor făcându-ne blegi în public.

Şi sunt îndreptăţiţi să gândească aşa, deoarece aceasta le este profesia, cu asta se ocupă 8 ore pe zi, sunt cu toţii plătiţi un purcoi de bani şi au la dispoziţie toate mijloacele de informare şi, mai ales, influeţă politică.

În schimb, eu sunt un simplu cetăţean, de profesie inginer, angajat la o firmă oarecare, şi am ca resurse numai timpul meu liber şi banii personali, pe care le voi consuma în detrimentul familiei.

Deci, nu este un secret că nu voi putea să aflu până pe 11.04.2001, aşa cum mi se cere în citaţie, nici măcar numele şi adresa celor pe care îi reclam, ce să mai zic de “arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere”?

În această situaţie, cer ajutorul celor care se consideră reprezentaţi de această cauză, care au cunoştinţe juridice sau informaţii despre acest caz, să mă ajute să redactez o plângere argumentată, astfel încât să-i fie cât mai greu „Consiliului” să ne trateze cauza în batjocură.

Şi la fel de important este să se deschidă o listă cu persoanele care se alătură demersului meu, pentru a dovedi adevăratul nivel de nemulţumire pe care l-au generat acele mesaje.

Aştept ajutorul vostru.

Leave a Reply