Scrisoarea unui român către Congresul Internațional al Țiganilor, Sibiu 2013

Stimați participanți,

Mă adresez dvs. deoarece nu cunosc ca vreun reprezentant al românilor să fie invitat la Congres, în contextul în care acesta se desfășoară în România și există foarte multe subiecte care privesc relațiile dintre români și comunitatea țiganilor, cu implicații internaționale.

Persoane ca dna Elena Băsescu, ajunsă în parlamentul european prin fraudă electorală, sau ca dl Corneliu Vadim Tudor, care a compromis naționalismul românesc prin prestația pe care a avut-o în perioada când a deținut importante funcții în stat, nu pot vorbi în numele meu, și nici vreunul dintre politicienii actuali.

Mă simt astfel pus în situația de a vă transmite personal câteva idei, care cred că au susținerea multor români, iar în calitate de membru al națiunii care a format acest stat, îmi doresc să primesc susținerea și a celorlalte grupuri etnice care trăiesc în România.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

În primul rând, doresc să vă atrag atenția asupra faptului că statele europene occidentate v-au pus gând rău. Nu știu dacă aveți puterea să acceptați acest adevăr, dar aceste state nu vor cu niciun chip să vă primească pe teritoriul lor și sunt în stare să facă orice pentru a vă bloca accesul.

Și nu ar fi așa de grav dacă ar pune interdicții de intrare, cât faptul că au imaginat strategii prin care țiganii din Europa să își piardă libertățile, identitatea etnică și matricea culturală, cu scopul final de a fi asimilați cu poporul român și izolați fizic în România.

Această politică a ajuns așa de notorie, încât liderii occidentali nici nu se mai obosesc să o ascundă. Premierul francez Jean-Marc Ayrault a declarat că ”anumite situaţii cu populaţia romă pot pune probleme de convieţuire cu francezii”, de parcă francezii ar fi diferiți de ceilalți europeni, iar ”soluția” sa este ”incluziunea romilor în propria lor ţară, România”, de parcă e de la sine înțeles că România e țara țiganilor!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Din acest motiv, România a intrat într-un conflict nedeclarat cu statele ocidentale, iar țiganii au ajuns o minge într-un meci imaginar de ping-pong între est și vest.

Instrumentul prin care statele occidentale își impun politica de excluziune este mulțimea de ong-uri pe care le-au creat și le finanțează, care zic că militează pentru drepturi, emancipare și renaștere identitară. De parcă nu toate ong-urile din lume declară aceste scopuri nobile, dar cu toții știm că numai cine plătește comandă muzica!

Vă rog să observați că toată așa zisa societate civilă țigănească a fost construită cu bani occidentali și, dacă mai aveți vreun dubiu asupra ”bunelor intenții” ale finanțatorilor, aflați că motto-ul acestora este declarația ministrului francez de Interne, Manuel Valls: “UE nu poate primi toată mizeria din lume şi din Europa”.

Da, declarația a făcut-o în contextul unei discuții despre țigani, ca avanpremieră la vizita oficială în România. Imaginați-vă cum ar fi reacționat așa zisa societate civilă dacă această declarație ar fi fost făcută de un oficial român și, dacă nu știți cauza pentru această diferență de tratament, aflați că regula numărul unu în toate contractele de finanțare este: ”Nu mușca mâna care te hrănește!”.

În acest context, sugerez organizațiilor țiganilor prezente la acest Congres să reconsidere toate politicile europene adresate țiganilor și, în special, următoarele:

1.Încetățenirea forțată

Aceasta se face numai în țările estice, în momentul în care țiganii sunt identificați de poliție, și acest proces reprezintă pierderea statutului de apatrid pe care țiganii l-au avut dintotdeauna și care le-a asigurat libertatea de mișcare.

Țările occidentale le forțează pe cele estice să acorde cetățenie țiganilor, iar apoi folosesc această cetățenie drept pretext pentru expulzarea lor. Procesul de expulzare este numit în mod ironic ”repatriere” și nu are bază juridică în legislația europeană, și cu atât mai puțin este aplicabil la țigani, care nu au o ”patrie” a lor.

Este de notorietate faptul că țiganii nu au fost consiliați juridic atunci când au acceptat să primească cetățenia unui stat, pentru a li se explica că singurul drept pe care îl câștigau era cel de participare la procesul electoral!

Din punct de vedere economico-social, ca apatrid puteau beneficia, în oricare stat european, de joburi, de sistemul social și de programe de inserție socială, pe când acum sunt legați de statul a cărei cetățenie au obținut-o.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Trebuie constatat că această politică occidentală de sedentarizare a țiganilor în estul Europei este identică cu cea practicată de regimul comunist, numai că motivațiile sunt diferite: Ceaușescu desconsidera valoarea culturală a nomadismului și dorea o uniformizare socială, pe când UE nu dorește țigani în spațiul său.

Nu în ultimul rând, încetățenirea într-un anumit stat reprezintă dispariția unui element al identității de țigan: Libertatea!

Consider că nu este târziu ca dvs, adevărații reprezentanți ai țiganilor, să puneți în discuție justificarea și modul în care țiganii au fost ”legați” juridic de anumite state estice, la fel cum țăranii au fost ”legați de pământ” în Evul mediu.

2.Numele de ”rom”

Nefiind specialist, nu mă hazardez în discuții privind justificări ale schimbării țigan – rom, dar nu pot să nu constat că, în România, acest proces s-a desfășurat în mod total nedemocratic.

Imediat după Revoluție, niște ong-uri formate și finanțate de occident au început să strângă cu ușa Guvernul României pentru a folosi în documentele oficiale numele de ”rom”, în momentul în care acesta nu numai că nu avea acceptul țiganilor din România, dar cei mai mulți dintre ei nici nu auziseră acest cuvânt!

Cel care a cedat a fost Mugur Isărescu, prim ministru în anul 2000, care a aprobat un Memorandum inițiat de ministrul de Externe, Petre Roman. Am folosit termenul ”cedat”, deoarece în justificarea Memorandumului s-a specificat clar presiunea unor ong-uri țigănești și a unor organisme europene în care activau tot țigani.

Trebuie menționat că nici Petre Roman nu a pus în Memorandum, și nici Mugur Isărescu nu a solicitat, un punct de vedere al unei organizații sau instituții culturale românești. Cu alte cuvinte, părerea românilor nu a contat, cum dealtfel nu a contat nici părerea țiganilor din România!

Ca dovadă, chiar și acum, după 23 de ani de asediu propagandistic, statisticile arată că majoritatea țiganilor din România încă se consideră a fi țigani, și nu ”rromi”, printre aceștia fiind personalități politice și culturale marcante. În pofida acestui fapt, același tip de ong-uri au pus presiune pe Academia Română pentru a modifica limba română, anume pentru a menționa în Dicționarul Explicativ al limbii române că ”țigan” este un peiorativ.

Prin urmare, conform DEX-ului astfel modificat, țiganii înșiși sunt forțați să se rușineze de modul în care au fost denumiți de români timp de 7 secole, și sunt considerați contravenienți și pot fi amendați dacă își mai folosesc numele românesc.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Dacă dvs, reprezentanți ai țiganilor din întreaga lume, considerați că schimbarea numelui este un bine care se face țiganilor din România, de ce ați acceptat ca acest bine să fie făcut cu forța banilor occidentali, în loc de voința liber consimțită a țiganilor înșiși, cum ar fi fost firesc și democratic?

De ce înghițiți pe nemestecate gălușca că investiția țărilor occidentale pentru această schimbare de nume, urgentă, în forță și de sus în jos, a fost făcută numai pentru schimbarea imaginii țiganilor? Îmi permit să vă amintesc că astfel de schimbări de nume, care au creat confuzie, au mai fost făcute de-a lungul secolelor, de către aceleași state, iar efectul a fost asimilarea totală a țiganilor: ”noii-unguri” au devenit unguri, ”noii-bănățeni” au devenit bănățeni, ”noii-germani” au devenit germani get-beget, iar din ”gitanos” n-a rămas decât dansul Flamenco.

Este un fapt că, în urma schimbării de nume în ”rom”, în toată Europa țiganii au ajuns să fie confundați cu românii, și vă întreb ce anume vă face să credeți că istoria nu se va repeta?

3.Afirmarea identității de țigan

În toate documentele se afirmă că sunteți un popor ”pan-european”, dar niciun țigan nu are vreun document recunoscut internațional prin care să-și poată dovedi apartenența la poporul său!

Din nou, a fost strategia statelor occidentale de a interzice o evidență oficială a țiganilor, sub pretextul evitării discriminării, și cred că sunteți singurul popor din Europa care este evaluat doar statistic.

Eu nu îmi dau seama cât de mult vă folosește absența unor cifre oficiale a numărului țiganilor din fiecare stat european, dar cu siguranță aceasta vă lasă fără apărare în fața stereotipurilor privind infracționalitatea și abuzul sistemului de asistență socială. Pur și simplu, vă lipsesc cifrele oficiale care să combată percepția generală negativă!

În plus, necunoașterea numărului real de țigani vă lasă fără reprezentare politică, deoarece singurele cifre care se iau în considerare sunt cele de la Recensământ, și nu contează cât de mult le contestați, atâta timp cât nu aveți nicio bază juridică. Statisticile sunt doar evaluări și, în general, oferă rezultate care satisfac interesele celui care le plătește.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Dar, mai mult decât a fi un instrument politic, menționarea identității etnice în documentele oficiale ar trebui să fie un element de mândrie și de afirmare identitară. În schimb, un document paralel de identitate emis de o organizație a țiganilor, așa cum a fost propus de un lider marcant al dvs, ar avea doar valoarea unei ”adeverințe”, pe care o arăți doar atunci când îți folosește.

Cu identitatea etnică nu se poate juca ”alba-neagra” și dvs. ar trebui să fiți primii care să militeze pentru revenirea la diferențierea dintre ”cetățenie” și ”naționalitate” în actele de identitate, pentru că e singurul mod oficial de recunoaștere a identității etnice. Dar nu sunteți, și vă rog să îmi spuneți de ce.

4.Hai acasă în Israel… în Germania… de ce nu și în India?

Vă rog să observați că nu menționez incompatibilitatea sau compatibilitatea dintre cultura și valorile țiganilor și cele europene, deoarece consider că nu acestea sunt cel mai relevant element în relația dintre țigani și popoarele europene.

Dacă 700 de ani de istorie au încetățenit în mentalul colectiv european anumite stereotipuri comportamentale negative ale țiganilor, experiența arată că, prin coerciție, acestea pot fi ținute sub control.

Totuși, există un element identitar asociat țiganilor care are un statut aparte, și care juridic este definit ca ”diferență identitară față de majoritate”. În România, această sintagmă a fost impusă prin Ordonanța Guvernamentală 137/2000, pentru Combaterea Discriminării, și se găsește în articolul 4, la definirea ”categoriei defavorizate”.

Da, reprezentanții actuali ai țiganilor din România au acceptat ca țiganii, în ansamblul lor, să fie considerați ”categorie defavorizată”. Vă rog să îmi permiteți o părere personală, și anume că nu se poate o rușine mai mare decât aceasta pentru un grup etnic: dacă ești născut țigan, indiferent de cât de bogat, frumos sau deștept ești, din punct de vedere juridic faci parte din categoria defavorizaților!

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Deci, nu de stereotipuri negative trebuie să se teamă țiganii, pentru că acestea se pot schimba, ci de faptul că până și Legea îi menționează ca fiind diferiți de europeni, la nivel vizual. Într-o Europă în care populațiile diferă de la nord la sud și de la est la vest, și chiar în cadrul aceleiași țări, țiganii au fost, și încă mai sunt, o populație care este percepută de către toți ca ”diferită” antropologic!

Dacă avem curajul să spunem Adevărul, aceasta înseamnă că țiganii, pentru a nu fi veșnic condamnați la discriminare, au singura opțiune de a nu mai fi ”diferiți identitar”, adică de a se amesteca rasial până la dispariție. Sau…

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Când Theodor Herzl a scris ”Statul evreu”, în 1896, crearea unui stat evreiesc în Palestina părea o utopie. Și totuși, acesta a devenit realitate în doar 50 de ani.

Timp de 800 de ani, sașii au trăit în România, au construit orașe și au fost al doilea grup etnic, numeric, după maghiari. Și totuși, în mai puțin de 10 ani, aproape toți s-au întors în Patria Mamă. A fost suficient un simplu acord politic între România și Germania.

Dvs, populațiile țigănești, aveți sentimentul existenței unei Patrii Mamă, din care ați plecat acum o mie de ani și care vă recunoște ca fii ai ei: India.

În 700 de ani de existență în Europa, nu se poate să nu fi învățat că, în Europa, ”diferențele generează… nefericire”. Nu numai diferențele dintre europeni și dvs, țiganii, dar și diferențele dintre noi, europenii.

Numai că, europenii își găsesc fericirea păstrându-se în statele lor naționale, iar disipările etnice sunt un fenomen marginal, la nivel de individ, care nu generează dezechilibre între popoarele noastre.

În lipsa unui stat național al țiganilor,  pentru dvs. unica metodă realmente sigură de evitare a discriminării etnice este contopirea cu popoarele europene, adică dispariția dvs. ca popor. Nu ar fi păcat să se întâmple aceasta, când există un loc pe Pământ pe care îl considerați acasă și unde ați fi între un miliard de ”ai voștri”?

Astăzi, de Ziua Internațională a Țiganilor, eu vă doresc să fiți fericiți!

Mihai Tociu

8 Aprilie 2013

Comments are closed.