Katz să se joace cât vrea de-a antisemitismul, dar nu cu mine

Unul dintre șmekerii lui Adrian Năstase, Marco Maximillian Katz, cel care și-a umplut teșchereaua din duty-free-ul de pe Otopeni, s-a făcut acum mare evaluator de antisemitism și-i trage cu așa-zise rapoarte:

http://antisemitism.ro/wp-content/uploads/2015/05/MCA-Romania-Raport-de-Monitorizare-2009-2014.pdf

Nu zic că nu e lume bună în lista lui de antisemiți, ca să fiu și eu acolo, dar am ajuns la concluzia că cel mai antisemit dintre toți el este, așa evreu cum se declară, și prin urmare îi cer acum să mă lase în pace și să se joace de-a antisemitismul cu cine îi permite.

Presimt că o să mă văd în instanță cu dl. Katz și cu ong-ul său, care se numește pompos și oficios”Centrul pt Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului”, de zici că are adresa de înființare pe Calea Victoriei, și nu în Aeroportul Otopeni pe dreapta (pe bune!!!), iar pe unul dintre tovarășii săi de ong îl cheamă Enache. Enache acum, dar înainte? 😉

                          #############

În atenția domnului președinte Marco Maximillian Katz

Stimate domnule Președinte,

Ați publicat pe pagina de internet a ong-ului dumneavoastră un document, intitulat ”Raport de Monitorizare 2009-2014”, în care în Capitolul V – ”ANTISEMITISM ȘI NEGAȚIONISM”, punctul 16, sunt menționat cu titlul ”Mihai Tociu: Prima întrebare a fost despre săpun…”.

La pagina 54 din Raport se află următorul text:

16. Mihai Tociu : „Prima întrebare a fost despre săpun…”

În data de 21 ianuarie 2013, unul dintre editorialiștii ziarului „Adevărul”, Mihai Tociu, a publicat comentariul intitulat „Și evreii greșesc, nu-i așa?”. În conținutul acestui comentariu, Mihai Tociu pune sub semnul întrebării existența Pogromului de la București și a acuzat Comunitatea Evreiască că „nu se înghesuie să facă lumină”.

Comentariul este o înșiruire de insinuări cu tentă vădit antisemită: „Prima intrebare a fost despre săpun…Fiind internat într-un spital cu mai mulţi ani în urmă, întâmplarea a făcut să ajung într-un salon cu un inginer chimist, tehnolog într-o fabrică de săpun. Încă îl aud: „Hai, dom’le, fii serios! Nu se poate face săpun la nivel industrial din grăsime umană!”. Dar cum, când… „Nu vă supăraţi, dar eu am terminat o facultate şi de 30 de ani fac numai săpun… Dumneavoastră credeţi ce vreţi…” În momentul acela am simţit de parcă cineva mi-a luat o greutate imensă de pe umeri.(…) De ce nu au aşteptat şi ei, ca toţi ceilalţi, să le fie făcută autopsia, să li se elibereze certificat medico-legal, cu cauza şi împrejurările morţii, să fie identificaţi de către rude? Ar fi avut acum nişte dovezi „beton”. Ei zic că au vrut să respecte tradiţia iudaică, să fie îngropaţi de pe o zi pe alta! Păi, creştinii se îngroapă la trei zile, dar, în cazul unor situaţii criminale, dogma cedează în favoarea aflării cât mai multor date despre făptaş… Sau nu sunt ortodocşii suficient de dogmatici? Charles Krafft a fost surprins că lista celor 123 de nume de victime ale pogromului nu are în spate documente, şi că Radu Ioanid sau „Comunitatea” nu se înghesuie să-i facă lumină. (…) Şi a mai băgat el de seamă ceva ce nu se potriveşte: 123 de morţi ar trebui să aibă 123 de familii, cu copii, fraţi, surori, nepoţi, acum strănepoţi şi stră-strănepoţi, care ar fi trebuit să umple pădurea de la Jilava cu lumânări aprinse… (…)Întors în America, Charles mi-a trimis prin poştă un săpun, făcut de el, din rămăşiţe umane. Probabil singurul din lume… Din nişte suedezi, parcă… Vă închipuiţi mirarea vameşului când i-am spus că în colet se află… un săpun. S-a uitat la săpun… s-a uitat la mine… s-a uitat la mine… Probabil că am eu ceva, puţin altfel…”.

Reacția promptă a lui Florin Manole, activist pentru drepturile romilor, a determinat conducerea ziarului „Adevărul” să retragă articolul de pe site și să se delimiteze de conținutul lui.”

Față de această situație, vă aduc la cunoștință următoarele:

1.Există o inadvertență grosieră între afirmațiile din Raport și cele ale redactorului șef al publicației Adevărul din momentul desfășurării faptelor, dl. Grigore Cartianu.

Textul, din care ați citat fără nicio logică, este un articol publicat de mine în secțiunea bloguri a ziarului Adevărul, în data de 21 ianuarie 2013, și care a fost cenzurat de redacția Adevărul după câteva ore.

Titlul articolului este ”Și evreii greșesc, nu-i așa?” și observ că v-ați ferit să îl menționați în titlul paragrafului. Poate explicați de ce… Subiectul articolului a fost modul în care Comunitatea Evreilor a organizat comemorarea evreilor morți în pogromul din ianuarie 1941.

În urma cenzurării articolului, în dimineața zilei respective am purtat o negociere cu redactorul șef al publicației, prin intermediul redactorului secțiunii bloguri, în care am aflat că a fost forțat să-l cenzureze în urma unor telefoane primite ”de sus”.

Am solicitat să mi se indice un singur neadevăr în articol, sau o jignire, și nu voi mai pune Redacția în situația neplăcută de a mă cenzura, pentru că-l voi retrage singur de pe site-ul ziarului, cu scuzele de rigoare. Doar pentru că nu mi-au putut găsi nicio vină, în mod excepțional, mi s-a permis să public în continuare, cu condiția să nu ”fac valuri” pentru articolul cenzurat.

Am acceptat, ca un hatâr pe l-am făcut domnului Cartianu și pentru că nu am dat mare importanță subiectului.

Rezultatul negocierii a fost ca redactorul șef, dl. Cartianu, să publice o explicație oficială, ÎMPREUNĂ cu punctul meu de vedere. Ceea ce s-a și întâmplat…

În contradicție, Raportul menționează că articolul a fost cenzurat ca urmare a intervenției unui ”activist pentru drepturile romilor”, Florin Manole. Adică redactorul șef al unuia dintre cele mai mari cotidiene din țară să ia o decizie așa de drastică, și chiar ilegală, la solicitarea unui ”activist” dintr-un domeniu străin subiectului?! Așa de influențabil să fi ajuns domnul Cartianu, care este un nume în jurnalism?!

În plus, în România există o organizație legitimă care reprezintă comunitatea evreiască, Federația Comunităților Evreiești, cu reprezentanți în Parlament, pe care dl. Cartianu ar fi putut să o consulte cu ușurință, și a cărei simplă menționare ar fi acordat greutate deciziei pe care a luat-o.

Un element care aruncă și mai multă îndoială asupra afirmației din Raport este articolul pe care respectivul ”activist”, Florin Manole, l-a publicat în aceeași secțiune a ziarului Adevărul, la câteva zile după eveniment, în care lăuda tocmai faptul că Redacția a luat decizia cenzurării articolului din proprie inițiativă.

Dacă ”activistul” ar fi fost așa de modest încât nu a vrut să se știe că dl. Grigore Cartianu a stat drepți în fața sa, atunci s-ar fi abținut să scrie acel articol, nu credeți?

Până la găsirea explicației, cert este că Raportul spune că ”activistul a determinat conducerea ziarului” să cenzureze articolul, iar ”activistul” spune că nu a fost el, ci Redacția a făcut-o din proprie inițiativă. Cineva minte!

2.Afirmația că eu ași ”pune sub semnul întrebării existența Pogromului de la București” este total neadevărată.

A pune semnul egal între punctarea unor inadvertențe în prezentarea unor evenimente istorice și acuzația că se ”pune sub semnul întrebării existența” acestora, se poate face numai în cazurile în care se neagă evidența. Raportul nu indică punctual afirmațiile din articol pe care le consideră a fi neadevărate, ci doar prezintă câteva citate, pe care le caracterizează ”insinuări cu tentă vădit antisemită”.

Ce poate fi insinuat în constatarea științifică că nu se poate face săpun din grăsime umană la nivel industrial? Ce poate fi insinuant în constatarea că goana irațională după compasiune a condus la promovarea minciunii săpunului făcut din evrei, chiar și acum, în mileniul trei? Ce poate fi insinuant în constatarea că documentele victimelor pogromului din ianuarie 1941 nu sunt publice, când răspunsul e în alb sau negru: sunt, sau nu sunt?

3.Afirmația că ”am acuzat Comunitatea Evreiască că nu se înghesuie să facă lumină” este total deplasată și improprie pentru a fi menționată sub titlul ”Antisemitism și negaționism”.

Nu este de competența unui ong, cum este MCA-Romania, să evalueze relația dintre mine și Comunitatea Evreiască din România, și nici nu cunosc să existe un conflict între mine și dumnealor.

Nici nu ași avea de ce să acuz Comunitatea Evreiască în domeniul cercetării istorice, pentru că aceasta ar presupune că au făcut o greșeală sau nu și-au îndeplinit bine vreo sarcină. Știți și dumneavoastră că nu au atribuții în acest sens, ci doar un interes, care așa cum a dovedit dl. Charles Krafft, este un interes public. În privința documentării Pogromului din ianuarie 1941, mă așteptam să aveți, și Comunitatea și dumneavoastră personal, așteptări mult mai mari de la domnul Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului din Washington, pentru că este obligația sa să facă publice documentele pe care le deține, sau să spună clar că nu le are, pentru că nu este nicio rușine.

Totuși, vă rog să remarcați că mi-ar fi fost ușor să ”acuz” Comunitatea Evreiască pentru greșelile pe care le-a făcut în organizarea evenimentului de comemorere a evreilor morți în pogromul din 1941, dacă aceasta mi-ar fi fost intenția. De exemplu, pentru faptul că a folosit simbolul sârmei ghimpate pe afișul evenimentului, știindu-se faptul că românii nu au utilizat niciodată o modalitate fizică de îngrădire pentru evrei, și cu atât mai puțin sârma ghimpată! Îmi vine greu să cred că nu ați fost la curent cu evenimentul în cauză, la cât de implicat păreți a fi.

Ați atras atenția Comunității Evreiești că este o jignire la adresa românilor să se sugereze că au înțărcuit evreii în sârmă ghimpată? Domnule Marco Maximillian Katz, a acuza în mod intenționat pe cineva de o faptă pe care nu a comis-o dovedește că înainte ai fost nedrept cu el și acum cauți o justificare pentru aceasta!

Vedeți, deci, cum ași fi putut transforma acel articol într-un insectar, dacă mi-aș fi propus să fiu acuzator? Dar am zis să fiu blând și doar să arăt Comunității Evreiești cum s-a văzut din exetrior evenimentul pe care l-au organizat, pentru binele tuturor…

4.Raportul induce cititorului ipoteza că gogomănia despre săpunul făcut din evrei este adevărată.

Faptul că Raportul incriminează acel articol generează prezumția că citatele din articol pe care le prezintă sunt cele mai crase exemple de neadevăr, și un astfel de citat este cel referitor la povestea abracadabrantă a săpunului pe care naziștii l-ar fi produs din grăsime evreiască.

Ținând seama de cele prezentate, vă solicit următoarele:

1.Să prezentați informațiile care dovedesc că ”activistul” Florin Manole a fost cel care a determinat conducerea ziarului Adevărul să cenzureze articolul în discuție. În caz contrar, este cazul să vă asumați această intervenție, deoarece ați rămas singurul bănuit.

2.Să prezentați un punct de vedere oficial al MCA-România, prin care să vă delimitați de ipoteza fabricării săpunului din evrei de către naziști.

Este o obligație morală a oricărei persoane sau organizații de a opri propagarea minciunilor de care are cunoștință că sunt asociate cu activitatea sa, iar citatele pe care le-ați ales și chiar numele pe care l-ați dat paragrafului, ”Prima întrebare a fost despre săpun…”, dau impresia că susțineți povestea săpunului evreiesc.

Dacă nu o faceți, înseamnă că vă recunoașteți ca ”negaționist”, pentru că negați știința chimiei.

3.Să ștergeți întregul paragraf 16 care se referă la articolul în discuție, deoarece nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi asociat cu antisemitismul și nu pune sub semnul întrebării existența Pogromului de la București.

4.Să modificați titlul Raportului astfel încât noul titlu să reflecte faptul că au existat modificări în conținut, iar pe pagina imediat următoare după Cuprins să menționați modificările operate față de varianta actuală. Aceste modificări sunt necesare deoarece există posibilitatea ca unele persoane să fi descărcat și salvat varianta actuală, și acestea trebuie să observe că Raportul a fost modificat ulterior.

5.Să vă asumați personal redactarea acestui Raport, deoarece acesta nu este semnat și conținutul său dovedește parțialitate și dezechilibru în evaluarea evenimentelor.

Un exemplu de neadevăr flagrant este afirmația: ”în România trăiesc între 3.000-3.500 evrei”, când Comunitatea Evreilor are în liste peste 9.000 și la alegeri votează cu Comunitatea cam 30.000 de electori.

Un exemplu de afirmație insidioasă este: ”în România nu trăiesc mulți evrei religioși, care sunt ușor de atacat și de identificat așa cum se întâmplă în alte țări europene”. Adică românii nu ar pregeta să-i atace pe stradă pe evrei, așa cum se întâmplă prin alte părți, dar nu-i găsesc pentru că sunt puțini?! Dați impresia că regretați că nu se întâmplă asta.

Un exemplu de afirmație neprofesionistă, făcută fără niciun termen de comparație, este: ”antisemitismul în România rămâne la nivel alarmant și crescând”. Aveți cumva, și-l țineți ascuns, un ”antisemitismo-metru”?

Un exemplu de lipsă de echilibru este exagerarea importanței comentariilor anonime de pe internet, cunoscându-se faptul că acestea pot fi făcute de un număr foarte mic de persoane, dar cu multiple identități virtuale, care au interese în crearea impresiei că antisemitismul înflorește.

Un exemplu de lipsă de imparțialitate este trecerea în contul românilor a unor opinii pe care le considerați antisemite, dar care aparțin unor evrei: Teșu Solomovici, Dan Șova și alții. Dacă dumneavoastră, evreii, vă ”dați la gioale” reciproc, atunci reglați-vă între dumneavoastră, dar nu este corect să treceți asta în contul românilor.

6.Consider că este o jignire asocierea mea cu antisemitismul, care este o acuzație gravă și pe drept penalizată de Lege, și vă solicit să prezentați public criteriul pe baza căruia ong-ul MCA-Romania a ajuns la această concluzie.

Ați ales să îmi puneți ștampila de antisemit și de ”negaționist”, în loc să recunoașteți că opiniile mele sunt de fapt spre beneficiul Comunității Evreiești, dacă și le însușesc.

Prin modul superficial în care etichetați cu antisemitism orice dezbatere la care nu aveți argumente, reușiți doar să aruncați în derizoriu această acuzație.

De ce nu luați în calcul posibilitatea ca dumneavostră înșivă să fiți considerat că aveți o atitudine de antisemit, dacă evaluați deserviciul pe care îl aduceți relației dintre evrei și români, prin paranoia pe care o generați cu astfel de așa-zise Rapoarte, și prin aerul de instituție oficială și supremă pe care îl acordați ong-ului dumneavoastră?

Consider că termenul de 01 August 2015 este un termen rezonabil pentru a face modificările pe care vi le-am solicitat. În cazul în care nu veți da curs solicitărilor, sau nu vom ajunge la o înțelegere privind modificarea Raportului în sensul respectării adevărului, mă voi vedea obligat să apelez la Justiție.

Și nu în ultimul rând, mă voi considera dezlegat de promisiunea pe care am făcut-o domnului Grigore Cartianu, de a nu acționa cotidianul Adevărul în justiție pentru cenzură.

În speranța unei soluționări amiabile,

Cu considerație,

Mihai Tociu

09.07.2015

Tags: , , , , ,

One Response to “Katz să se joace cât vrea de-a antisemitismul, dar nu cu mine”

  1. Si ce s-a intamplat? Cum s-a terminat povestea? Sau de-abia acum incepe? 🙂

Leave a Reply