SALUTUL ROMAN, FASCIST, NAZIST, LEGIONAR – ISTORIC ȘI TENDINȚE

 

Rezumat: Nu cunoaștem modul în care se salutau oficial romanii. Ceea ce numim ”salutul roman”  este produsul unei auto-sugestionări colective, care a luat naștere întâmplător și ulterior s-a extins la nivel planetar pentru motivul că a devenit un simbol, simplu și vizibil, care exprimă aderența la valorile identitare, istorice și culturale ale europenilor.

Există un nucleu suprastatal de putere care nu vrea ca aceste valori să mai fie transmise generațiilor viitoare și unul din modurile în care acționează este de a le interzice să folosească simbolurile aferente acestor valori… ”salutul roman” este unul dintre ele.

 

INTRODUCERE

a. De ce ”Salutul roman” nu este ”Salutul lui Iisus”

Este doar o întâmplare faptul că creștinii nu folosesc azi așa zisul salut roman atunci când sărbătoresc intrarea lui Iisus în Ierusalim, în Duminica Floriilor.

Era suficient un tablou care să-i reprezinte pe cei care îl întâmpinau pe Iisus cu o ramură înverzită în mâna stânga și cu mâna dreaptă ridicată la 45 de grade, iar pe Iisus cu mâna dreaptă puțin ridicată, pentru ca toată lumea să înceapă să creadă că așa ceva chiar s-a întâmplat și să îl numească ”Salutul creștin”… iar azi papa să salute în acest fel de la fereastra Vaticanului și mulțimea să-i răspundă la fel.

Apocalipsa lui Ioan ar fi oferit o puternică bază canonică pentru această formă de salut:

”Și îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă spre cer…”.

Biblia, Apocalipsa lui Ioan Capitolul 10, versetul 5

 

b. Ce au în comun coarnele de pe coifurile vikingilor și securea lui Mihai Viteazul

Un exemplu de astfel de situație, care chiar s-a întâmplat, în care o operă de artă a generat în mentalul colectiv o imagine iconică definitivă, sunt coarnele de pe coifurile vikingilor.

În realitate, nu există niciun indiciu istoric că vikingii aveau coarne pe coifuri. A fost suficient exotismul unui designer german (Carl Emil Doepler) care a imaginat costumele pentru prima reprezentație a dramei muzicale ”Inelul Nibelungilor”, în 1876.

Doepler s-a inspirat de la un pictor suedez romantic (Johan August Malmström) care a pictat un viking cu un coif având pene cu vârful în sus pe laterale, ceea ce tuturor li s-a părut wow. Penele erau o pură invenție a pictorului, deoarece niciunul dintre cele câteva coifuri vikinge care s-au păstrat nu au așa ceva, și nu există nicio descriere sau imagine contemporană a vikingilor.

		Primul desen care reprezintă o imagine idilică a unui viking – Pictura lui Johan August Malmström din 1859
	În imaginația suedezului Malmström, coifurile vikingilor aveau pe laterale pene stilizate din metal, cu vârfurile în sus

Germanul Doepler a vrut să-i facă pe vikingi și mai interesanți și a înlocuit penele cu două coarne. Compozitorul operei, Richard Wagner, a făcut criză de nervi înaintea reprezentației când a văzut coarnele, care i s-au părut ridicole și necredibile, dar era prea târziu pentru o modificare și actorul a intrat în scenă cu acest coif. Spectatorii germani însă au fost așa de entuziasmați de coarne încât au căpătat convingerea că chiar așa arătau vikingii, și de atunci până azi aceasta a devenit imaginea clasică pentru coifurile vikingilor. O singură imagine într-un moment cu mare încărcătură emoțională a fost suficientă!

Primele coarne care au fost puse pe coiful unui viking – costumul desenat de Carl Emil Doepler pentru un viking din spectacolul de operă Inelul Nibelungilor (1876)

Dacă nu exista creatorul de modă, sau dacă Wagner l-ar fi oprit la timp, azi toată lumea ar fi fost convinsă că vikingii aveau pene pe coifuri… iar dacă spectacolul ar fi fost despre scoțienii arhaici, azi am fi crezut că scoțienii aveau coarne pe coifuri. Pur și simplu, oamenii iubesc simbolurile.

 

c. Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate  și securea care a contaminat România

Despre armele cu care a luptat Mihai Viteazul, există doar mențiunea că prefera un topor, uneori cu două tăișuri. Însă, securea pe care artistul a pus-o în mâna primei statui a lui Mihai Viteazul a fost suficientă pentru ca mentalul colectiv să asocieze definitiv acel tip de secure cu Mihai Viteazul… și pe el cu ea.

Statuia lui Mihai Viteazul din Piața Universității, București. Prima statuie a unui domnitor român. A fost ridicată în 1874 și a fost interpretată ca un gest de frondă de către Imperiul Otoman, căreia România îi era vasală. Securea este rodul imaginației artistului.

Avem mai multe imagini contemporane ale lui Mihai Viteazul, în desene, picturi și tapiserii, una reprezentându-l chiar în luptă, dar are în mână simbolurile clasice ale epocii: sabie sau sceptru. Azi, datorită unei singure statui, orice copil îl desenează pe Mihai Viteazul având în mână vestita secure.

	Imagine din filmul artistic ”Mihai Viteazul – Călugăreni” cu Amza Pelea în rolul lui Mihai Viteazul (1971)
	Ilustrație de carte la o povestire despre Mihai Viteazul pentru copii (anii 1980)

Explicația este că oamenii au nevoie de simboluri, le schimbă cu ușurință și, unde nu sunt, le inventează.

E nevoie de foarte puțin timp pentru a se crea convingerea că simbolurile inventate au existat dintotdeauna: de exemplu, Moș Crăciun are costumul roșu de doar câțiva zeci de ani și nu se mai știe că în varianta originală a fost verde, iar bradul ca simbol al Crăciunului a fost introdus în România de regele Carol I:

” Bradul împodobit de Crăciun este un obicei adus în România de primul rege al principatelor dunărene unite, ofițerul prusac Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. În 1866, de abia instalat în modestul palat regal din București, principele german și soția lui au împodobit auster, cu flori de hârtie și fructe, cel dintâi pom de Crăciun din România. A fost un moment controversat – boierimea locală era împărțită între păstrătorii tradițiilor orientale, la care Valahia și Moldova se raportaseră secole la rând, deloc încântată de obiceiul prusacului de pe tron, și inspirația modernistă, occidentală, susținută de cei care au dorit un suveran venit din Vest.” (1)

Azi, românii cred că așa a fost de când lumea și pământul, și se găsesc mulți să explice de ce ”românii au ales” bradul și ce spune ”tradiția” despre împodobirea lui.

 

CUM A APĂRUT ”SALUTUL ROMAN”

1. Vânătoarea internațională după salutul roman

Din multitudinea de documente, desene, basoreliefuri și statui care ne-au rămas de la romani, în mod ironic, nu ni s-a transmis nicio descriere sau imagine a modului în care se salutau oficial și militar.

Din acest motiv, a apărut o obsesie printre cercetători să identifice salutul romanilor.

Cu toții au plecat de la premisa că romanii foloseau mâna dreaptă pentru a se saluta, pentru că au presupus că europenii sunt dreptaci prin structura lor genetică. Cea mai puternică dovadă este scrisul de tip european, de la stânga la dreapta, adică a fost conceput pentru a fi utilizat de dreptaci.

Există popoare care și-au conceput scrisul în sens invers, de la dreapta spre stânga, ceea ce le trădează ca fiind formate, genetic, din stângaci. Aceasta este o dovadă că aceste popoare sunt la origine ne-europene, atât biologic cât și din punct de vedere al matricei identitar-culturale.

Așadar, cercetătorii au căutat la romani mișcări și poziții semnificative doar ale mâinii drepte.

Singura mențiune a unui roman care ridică mâna dreaptă într-un moment solemn ne-a rămas de la Cicero, care descrie cum Octavian (care avea să devină împăratul Augustus) a depus un jurământ de loialitate în fața statuii fostului său tată, Iulius Cezar, prin ridicarea mâinii drepte către statuie și zicând la final ”În acest fel să-mi onorez tatăl!”. Nu știm dacă a ridicat mâna la orizontală, sau în unghi, sau la verticală. Știm doar că nu a fost un jurământ în sensul clasic, ci un ritual pe care l-a făcut pentru a obține încrederea unor generali. Cu siguranță, nu a fost un salut.

În privința imaginilor, au fost identificate două: una a împăratului Traian, pe Columna lui Traian, și o statuie ecvestră a lui Marcus Aurelius.

Împăratul Traian pe Columnă, cu mâna dreaptă ridicată. Nu pare a fi salut deoarece niciunul dintre cei din jurul lui nu stă cu fața spre el, ba chiar se uită în direcția indicată de mână.

Împăratul Marcus Aurelius. Este greu de crezut că execută un salut oficial, datorită poziției relaxate a mâinii și a poziției corpului, înclinat înainte.

Unele persoane fotografiază statuia de sub mâna dreaptă pentru a crea impresia că mâna este mult ridicată – este o încercare infantilă de a dovedi că romanii salutau cu mâna dreaptă întinsă și ridicată!

În concluzie, deocamdată nu știm cum se salutau romanii oficial, în schimb ne-au rămas de la ei multe legende care preamăresc eroismul și loialitatea față de țară (atunci era cetatea) în detrimentul iubirii și al obligațiilor de familie.

 

2. Salutul antic roman este o invenție modernă, din 1784!

Totul s-a schimbat în anul 1784, când un pictor francez, Jacques-Louis David, a asistat la o piesă de teatru având ca subiect o legendă romană. Era despre o bătălie care trebuia să aibă loc între Roma și o cetate rivală, dar combatanții au hotărât ca soarta bătăliei să fie decisă de lupta dintre 3 frați de la o tabără cu alți 3 frați de la cealaltă. Frații romani proveneau din familia Horaților, numele învinșilor nici nu mai contează, iar lupta a fost de asemeni încărcată de simbolism: în primele clipe ale luptei, doi dintre Horați au fost uciși și cel de-al treilea a luat-o la fugă. Tabăra adversarilor era în delir în timp ce ultimul Horațiu era fugărit pe câmpul dintre cele două armate. Numai că el a așteptat până cei trei adversari s-au distanțat, s-a oprit din fugă și i-a ucis pe măsură ce ajungeau la el, unul câte unul, obținând astfel victoria pentru cetatea Roma.

Franța din timpul lui David clocotea de nemulțumire populară, tinerii erau învățați să creadă că alungarea monarhiei și a aristocrației era în interesul patriei, iar pentru patrie, în mod firesc, trebuiau să fie pregătiți să facă orice sacrificiu, și chiar să-și dea viața.

Cuprins de această efervescență patriotică, David pictează un tablou care reprezintă un moment pe care el l-a imaginat că a avut loc înaintea luptei: cei 3 frați Horați se află în casa părintească și tatăl lor le înmânează în mod solemn săbiile, iar ei își întind mâna simultan ca într-o formă de jurământ că vor lupta până la moarte. Dramatismul scenei este exacerbat de prezența soțiilor, care plâng disperate știind că era poate ultima dată când îi văd vii.

”Jurământul Horaților” – realizat de pictorul francez Jacques-Louis David în 1784. Este expus la Muzeul Louvre. Este prima imagine a unui roman efectuând un jurământ.

Nu se cunoaște de unde s-a inspirat pictorul pentru această formă de jurământ.

 

3. Ce au avut în comun pictorul francez David și Sergiu Nicolaescu

La expunerea sa, tabloul a avut un impact emoțional extraordinar, iar mâna dreaptă întinsă deasupra umărului a fost percepută de tinerii francezi ca o formă de angajament solemn, care simboliza printr-o singură mișcare o filosofie de viață care dura foarte mult să fie exprimată în cuvinte.

În piesa de teatru despre legenda Horaților la care asistase pictorul David era o replică apoteotică a unuia dintre Horați, în fața familiei sale: ”Înainte de a vă aparține vouă, aparțin Patriei”! Exact ceea ce era necesar să răsune în capul privitorilor tabloului ca să se imagineze în rolul celor trei Horați, cu mâna dreaptă ridicată.

Din acel moment, această poziție a mâinii a fost asociată definitiv în tot spațiul cultural european cu patriotismul, cu onoarea, cu sentimentul datoriei și cu angajamentul sacrificiului suprem pentru binele Patriei.

Dar a apărut și un alt fenomen, similar cu cel al coarnelor vikingilor și al securii lui Mihai Viteazul: în dorința lor de a găsi simboluri, oamenii s-au autosugestionat să creadă că aceasta a fost în realitate forma de jurământ și de salut militar din imperiul roman.

Așa cum David a folosit arta picturii pentru a le transmite francezilor viziunea lui despre patriotism, în mod similar Sergiu Nicolaescu a folosit arta cinematografică pentru a transmite românilor viziunea conducerii comuniste a României despre legionari: în parpalace negre până la genunchi care mitraliază încruntați evrei prin abatoare.

”Revanșa” – de Sergiu Nicolaescu, 1978 Unul din falsurile cinematografiei comuniste cu scop de demonizare a legionarilor, este difuzat de posturile de televiziune chiar și după 30 de ani de Democrație.  Similar efectului psihologic generat de pictura lui David, românii percep filmul ca prezentând un adevăr istoric.

În concluzie, ”salutul roman” a fost creat de imaginația colectivă inflamată de un tablou bine realizat, s-a extins ca un foc de preerie în întreaga civilizație europeană, această convingere a fost întărită ulterior prin picturi, filme artistice și desene animate, și s-a perpetuat până în zilele noastre.

 

4. ”Salutul roman” a fost interpretat ca simbol al civilizației și valorilor antice europene

Poziția mâinii imaginată de David a fost rapid adoptată deoarece ridicarea mâinii drepte a fost dintotdeauna o formă firească de salut la europeni, iar întinderea ei își găsește cu ușurință interpretări pozitive, are un puternic impact vizual, transmite angajament și bărbăție.

Vrăjiți de puterea vizuală și de emoția ”salutului roman”, patrioții au început să se identifice cu el și să-l folosească intens, atât cei din Europa cât și cei din SUA. Pe parcursul a o sută de ani, s-au conceput o mulțime de variații ale poziției mâinii pentru a fi folosite ca forme de salut, sau pentru jurăminte:

-palma deschisă orientată către pământ sau către cer

-brațul se ridică la diverse unghiuri: la orizontală, la 15 grade, la 45 de grade sau vertical

-brațul se ține întins sau flexat

-toate degetele sunt întinse sau unele sunt îndoite

-salutul e însoțit sau nu de un mesaj vocal.

 

Nu avem imagini de folosire a salutului în timpul Revoluției franceze de la 1789, dar există o pictură care prezintă mai mulți revoluționari din anul 1848, în Paris, care se salută, sau fac un jurământ de credință în stil ”roman” cu un conducător al Revoluției.

Salut sau jurământ ”roman” efectuat de revoluționari în Paris, anul 1848. Mâinile nu sunt ridicate ca pentru a aproba o decizie, ci sunt întinse orizontal, sau oblic de cei mai din spate.

”Salutul roman” a fost perceput și ca un arc peste timp cu Imperiul roman, un simbol pentru revendicarea moștenirii sale pan-europene.

O situație interesantă s-a petrecut în secolul 19 în Transilvania, unde românii au căutat să evidențieze faptul că, în contrast cu asupritorii unguri, ei sunt moștenitorii biologici și de drept ai identității europene. Avram Iancu și-a organizat armata folosind terminologia romană – legiuni, tribuni, centurioni, decurioni etc – iar ”salutul roman” a venit de la sine. Salutul a fost folosit de românii transilvăneni și ulterior anului 1848 pentru a transmite mesajul că ei sunt populația primordială și autohtonă în Transilvania, în timp ce conducerea de la Budapesta organiza aniversarea a o mie de ani de la sosirea ungurilor în Europa.

 

Mișcarea Scouts sau ”Cercetașii” a folosit salutul roman încă de la înființarea sa, în 1907. Fondatorul mișcării, lordul Robert Baden-Powell, a vrut să-l deosebească de salutul roman clasic și a stabilit ca acesta să fie executat cu degetul mare așezat peste degetul mic, iar pentru a da o justificare modificării a inventat o semnificație emoțională.

Pe parcursul următorilor 20 de ani, salutul așa-zis ”cercetășesc” a fost preluat de toate organizațiile scouts care s-au înființat în alte țări.

Salut efectuat de cercetașii din SUA la începutul sec. XX Un salut similar, dar cu toate degetele întinse, se efectua de către toți elevii din SUA în școli de peste 20 de ani

 

Aspect de la înmormântarea unuia dintre fondatorii mișcării scouts în Franța, preotul catolic Antoine-Louis Cornette, în 1936

 

5. SUA au adoptat și au excelat în utilizarea ”salutului roman”

Fondatorii SUA erau europeni și, în mod firesc, au pus la baza noului lor stat valorile, cultura și simbolistica antică greco-romană. Primul astfel de simbol pe care l-au adoptat a fost ”fascia romană” – cel mai important obiect pe care romanii îl foloseau la ritualuri și parade. Acesta consta într-un mănunchi de nuiele strâns legate în jurul cozii unui topor: nuielele reprezentau poporul și toporul semnifica puterea autorității.

Memorialul lui George Washington, primul președinte al SUA. Mâna stângă se sprijină pe o ”fascie romană”, simbolizând faptul că SUA s-au clădit având la bază valorile primordiale europene.

De la acest obiect, ”fascia”, au provenit ulterior numele de ”fascism” și principiile ideologiei fasciste: cetățeanul își dedică existența binelui colectiv. Părinții fondatori ai SUA au verbalizat simbolul fasciei prin versul latin ”E pluribus unum” (”Toți suntem unu”), pe care l-au ales ca deviză națională oficială.

”E pluribus unum” pe moneda de 25 cenți – Quarter Dollar  Vulturul ține în gheare o fascie romană, formată din săgeți. Toți banii SUA erau inscripționați similar.

După fascie și deviză națională din același registru, a urmat magnetismul ”salutului roman”. În anul 1892, pentru a aniversa 400 de ani de la sosirea lui Columb în America, unul dintre miniștrii guvernului SUA, Francis Bellamy, a conceput textul unui ”Jurământ de loialitate”, care se recita în mod solemn în timp ce se executa salutul roman. Acest jurământ a fost numit ”Salutul lui Bellamy”.

Legislația din SUA a prevăzut ca toți elevii să facă ”Salutul lui Bellamy” în clasă, stând în poziție de drepți, cu fața către drapelul țării, și la fel și funcționarii publici în birourile lor.

Jurământul de loialitate față de  Drapel efectuat de elevii din SUA într-o sală de clasă.

 

Militari SUA efectuând Salutul Bellamy.

Inițial, au fost propuse mai multe variante pentru jurământ, unele în care în timpul recitării primelor versuri mâna dreaptă să fie poziționată la frunte, ca la salutul militar actual, sau în dreptul inimii. Când se ajungea la  versul ”Jur loialitate Drapelului meu”, mâna se întindea în față, cu fața palmei spre cer, iar apoi palma se răsucea cu fața spre jos și se recita partea finală. Aceasta este explicația pentru faptul că, în unele poze, palmele sunt orientate invers ca la salutul roman. Americanii au considerat firesc să simplifice salutul lui Bellamy și orice variante de coregrafie propuse erau transformate, în scurt timp, în… salutul roman.

		Adulți și copii din SUA efectuând jurământul de loialitate față de Drapel la un eveniment public
		Elevi și profesor salutându-se într-o școală din SUA în forma maximă de respect reciproc.
		Copii de grădiniță din SUA efectuând jurământul de loialitate față de Drapel la începutul unei serbări

Tot în SUA, s-a propus ca „Salutul lui Bellamy” să fie folosit și la depunerea jurământului de obținere a cetățeniei americane de către imigranții nou veniți.

 

6. Din SUA, salutul roman a trecut granița în Mexic

Patrioții din Mexic s-au inspirat de la cei din SUA și au adoptat salutul roman ca formă de jurământ de credință față de țară pentru președintele țării, parlamentari, funcționari și elevi, precum și ca formă oficială de salut la evenimentele și competițiile sportive importante.

Salutul roman în parlamentul Mexican în 1917

		Echipa de fotbal a Mexicului efectuând salutul roman înaintea unui meci în Ciudad de Mexico (1934)

 

7. Salutul roman a fost adoptat de partidele europene naționaliste și a devenit și modă

Benito Mussolini a fost cel care a extins semnificația gestului în 1919, de la un jurământ sau salut solemn, la forma de salut reciproc între membrii Partidului Fascist.

În anii 1920-1930, aproape toate partidele și organizațiile naționaliste din Europa au preluat ”salutul roman”.

Un moment important în evoluția utilizării salutului roman a fost adoptarea sa de Partidul Național Socialist al Muncitorilor din Germania (nazist) al lui Hitler.

Până la începutul propagandei anti-germane, în 1933, în întreaga lume salutul a continuat să fie valorizat și folosit exclusiv pentru valențele sale exprimate de pictura lui David. Însă, campania internațională de presă de demonizare a Germaniei a insinuat că salutul roman ar fi o formă de susținere a ideologiei naziste și a insistat să fie redenumit drept ”salutul nazist” sau ”salutul fascist”.

În realitate, încă de la apariția sa, salutul roman era o formă de identificare cu Democrația, cu parlamentarismul și cu un trecut glorios comun.

În România, Partidul Național Țărănesc a folosit ”salutul roman” în anii 1920 la evenimente publice. Era firesc să fie așa, deoarece PNȚ era format din fuziunea Partidului Țărănesc, din Muntenia, cu Partidul Național din Transilvania, ai cărui membri păstraseră un puternic spirit naționalist. PNȚ a renunțat la folosirea salutului doar pentru a se distanța de Mișcarea Legionară.

În Irlanda, ”Asociația Camarazilor din Armată” (ACA), numită și ”Cămășile albastre”, a fost una dintre organizațiile paramilitare anti-comuniste care a adoptat doctrina fascistă a lui Mussolini. Au folosit salutul roman cu sloganul ”Heil O`Daffy!” (O`Daffy era liderul organizației). Unii membri au luptat cu arma în mână în Spania, de partea lui Franco.

Fasciștii irlandezi au fost promotori ai democrației și ai liberei exprimări. Au fost o școală pentru mulți dintre viitorii lideri politici democrați din Irlanda.

”Cămășile albastre” a fost organizația fascistă din Irlanda (”Bluzele albastre” pentru organizațiile de femei) în perioada 1932 – 1934. Cetățenii irlandezi aparținând minorităților etnice nu erau acceptați. Unii dintre membrii organizației sunt tații sau bunicii unora dintre parlamentarii și miniștrii actuali din Irlanda. Mulți irlandezi se revendică și azi, cu mândrie, urmași ai ACA.

Portugalia și Spania au avut cele mai lungi regimuri fasciste, până în 1974, iar salutul roman a fost practicat liber. Aceste regimuri fasciste au reușit să-și salveze țările de la implicarea în al doilea război mondial și au impus o politică axată pe valorile creștine, patriotism, tradiție, familie.

Paradă în Lisabona a organizației paramilitare fasciste Mocidade Portuguesa (1936). Organizația a fost activă până în 1974.

Reprezentanții și susținătorii acestor regimuri fasciste europene au fost recunoscuți ca persoane respectabile în relația cu țările democratice și în organismele internaționale.

Aniversarea din 1974 a preluării puterii în Spania de către Generalul Franco. Săgeata roșie îl indică pe Juan Antonio Samaranch – cel care a fost ales președinte al Comitetului Olimpic Internațional timp de 21 de ani (1980 și 2001).

La începutul anilor 1930, miracolul economic german și creșterea influenței Germaniei în Europa au făcut ca ”salutul roman” să fie perceput și ca o manifestare mondenă, fără încărcătură ideologică.

S-a păstrat un film cu familia regală britanică executând ”salutul roman” într-un parc, distrându-se ei între ei, în anul 1933. Cei care în film salutau ca Hitler erau moștenitorul tronului Angliei, care a și devenit după 3 ani regele Angliei , și nora regelui, care după 4 ani a devenit regina Angliei.

Familia regală britanică se distrează făcând salutul roman (1933). Fetița care salută are 6 ani și va deveni Regina Elisabeta a 2-a (1952 – 2022), cea care s-a plimbat în caleașcă cu Ceaușescu.

 

8. Salutul roman a devenit salutul oficial al Jocurilor Olimpice

Baronul Pierre de Coubertin, fondatorul jocurilor olimpice moderne, a fost cel care a folosit pentru prima dată ”salutul roman” la Olimpiada de la Paris din 1924, și l-a introdus și în afișul oficial al olimpiadei. Salutul simboliza spiritul antic, bărbăția și fraternitatea sportivilor.

Afișul oficial al Jocurilor Olimpice de la Paris, 1924.

Comitetul Olimpic Internațional a inclus ”Salutul Olimpic” în festivitățile de deschidere și de închidere a jocurilor și la cele de premiere.

S-au păstrat multe poze cu echipe, cu sportivi și cu oficiali olimpici efectuând salutul olimpic la următoarele olimpiade.

Echipele de fotbal ale Angliei și Germaniei efectuând salutul olimpic înaintea începerii meciului la Olimpiada de la Berlin, 1936 (rezultatul a fost 6-3 pentru Anglia)

În 1928, jocurile s-au ținut în Amsterdam, ocazie cu care a fost construit un stadion dedicat, la intrarea căruia a fost amplasată o statuie din bronz reprezentând un atlet în mărime naturală care execută ”salutul olimpic”.

Statuia din bronz reprezentând salutul olimpic, amplasată în 1928 la intrarea în stadionul olimpic din Amsterdam.

 

9. Salutul roman în România

România a reprezentat un caz particular, din mai multe motive.

Primul a fost utilizarea ”salutului roman” de către românii din Transilvania cu scopul de a se identifica drept descendenți ai civilizației latine, spre deosebire de ungurii veniți ulterior din Asia.

În 1917, voluntarii din Ardeal depuneau jurământul de înrolare în Armata Română așa cum știau ei de la Avram Iancu: folosind salutul roman. Această imagine trebuia să fie în manualele școlare. Ne place sau nu, ei sunt eroii de la Mărășești, Mărăști și Oituz, și datorită lor există azi România.

Al doilea a fost faptul că au existat mai multe organizații politice total antagonice ideologic care au folosit simultan ”salutul roman”.

Cea mai importantă organizație naționalistă care l-a adoptat a fost Legiunea Arhanghelul Mihail (Mișcarea Legionară), sub influența lui Nicolae Iorga, cel mai mare admirator declarat al fascismului italian și al lui Mussolini.

O organizație opusă ideologic Mișcării Legionare, care a folosit salutul roman, a fost cea înființată de Regele Carol II, în 1935, în plin regim democratic, numită ”Straja Țării”, sau ”Străjerii”. Regele a numit în fruntea organizației un evreu dintr-o familie cu membri ilegaliști comuniști. În calitate de șef suprem al Străjerilor, Regele Carol2 a folosit ”salutul roman” la evenimentele publice, și la fel și moștenitorul tronului, viitorul rege Mihai.

Regele Caro2 primește salutul organizației sale de ”străjeri”, în 1935. ”Straja Țării” era echivalentul democratic al Mișcării Legionare, cu toate acestea folosea un salut similar.

Copil român în uniformă de ”străjer” în anul 1935.   Începând de la vârsta de 7 ani, toți copiii erau considerați ”străjeri” și erau obligați la școală să salute Drapelul și oficialii cu salutul roman, la fel cum făceau copiii din SUA de peste 50 de ani.

Trei ani mai târziu, în 1938, Regele Carol2 a înființat partidul Frontul Renașterii Naționale, și acesta folosind salutul roman. Partidul a avut în conducere demnitari și politicieni democrați de marcă și a fost simpatizat de guvernele Angliei și Franței.

 

Partidul Frontul Renașterii Naționale. Armand Călinescu, ministru de interne, cu ochiul stâng acoperit, al treilea din stânga în primul rând. A fost cel mai mare dușman al legionarilor, dar a folosit același salut ca și ei.

A treia particularitate a României a fost faptul că a fost singura țară care a modificat coregrafia salutului într-un fel care i-a adăugat valoare vizuală și simbolică: mâna dreaptă face o oprire în dreptul inimii în mișcarea de urcare și în cea de coborâre.

Salutul nou a devenit cunoscut sub numele de ”salutul legionar” și este din ce în ce mai folosit în detrimentul salutului clasic ”roman”, deoarece motricitatea brațului este mai firească și se adaugă simbolul inimii în ritualul salutului.

Modificarea s-a reflectat și în plan juridic, prin faptul că legile actuale din România fac referire la două saluturi distincte: ”salutul fascist” și ”salutul legionar”, dar nu există norme care să le descrie.

Salutul legionar ”de manual” poate fi văzut în filmarea adunării publice legionare din 6 Octombrie 1940, executat de mareșalul Antonescu.

 

10. Îndepărtarea civilizației europene de salutul roman

1933 a fost anul în care s-a lansat oficial propaganda internațională anti-germană, prin publicarea într-un important cotidian britanic a articolului ”Iudeea declară război Germaniei”. O componentă a acestei propagande a avut ca obiectiv renunțarea progresivă la folosirea ”salutului roman”, pe motiv că acesta era identificat cu Partidul nazist, cu Germania belicoasă și cu Hitler.

Momentul de cotitură a fost Olimpiada de la Berlin din 1936, când similitudinea cvasi totală dintre salutul olimpic și cel nazist a fost interpretată politic. Sportivii din majoritatea țărilor nu au acordat importanță subiectului și, din respect pentru competiție, s-au conformat protocolului olimpic și au efectuat salutul la fiecare moment solemn.

În schimb, sportivii din SUA au fost instruiți de guvern să execute un surogat de salut olimpic: cu brațul întins înainte, dar cu palma orientată spre cer sau spre lateral și cu degetul mare în centrul palmei, adică ceva care să nu fie ”roman/nazist”, dar să pară a fi salut olimpic.

Sportivi din SUA executând salutul olimpic modificat pentru a se diferenția de cel nazist (Berlin, 1936)

Au participat la olimpiadă și sportivi evrei reprezentând imigranții din Palestina (Israelul nu exista ca stat, dar existau comunități mari de evrei în Palestina). Aceștia aveau posibilitatea să refuze efectuarea salutului olimpic/nazist, dar l-au efectuat fără nicio reținere deoarece Hitler a fost cel mai mare susținător al înființării statului Israel.

Festivitate de premiere la Olimpiada de la Berlin, 1936: – sportivul coreean refuză să salute – sportivul SUA face un salut militar. Sportivii aveau opțiunea să nu respecte indicațiile Comitetului Olimpic referitoare la salut.

O situație comică a avut loc când sportivii francezi au efectuat salutul olimpic la festivitatea de deschidere și întreg stadionul, o sută de mii de spectatori germani, au izbucnit în urale frenetice crezând că francezii l-au salutat pe… Hitler.

 

În SUA, propaganda anti-germană s-a focusat și pe renunțarea la salutul Bellamy de onorare a Drapelului. Filmul ”Dictatorul” al lui Charlie Chaplin, lansat în 1940, a avut un rol important în asocierea salutului ”roman” cu nazismul și cu Hitler, și în ridiculizarea acestuia prin umorul ieftin, specific lui Chaplin, adresat publicului patibular.

Charlie Chaplin a abuzat Constituția țării în care s-a realizat ca om – SUA, care garantează dreptul la liberă exprimare, și a ridiculizat conducătorii unor țări cu care SUA avea relații diplomatice. Era conștient că în acest fel ridiculiza și salutul de onorare a drapelului SUA (filmul Dictatorul, 1940). A fost expulzat din SUA în 1952 pentru mesajele comuniste din filmele sale.

După filmul lui Charlie Chaplin au apărut cetățenii ”anti-fasciști”, precursorii organizației actuale AntiFa, care au propus ca în școlile din SUA să se schimbe modul de executare a salutului de onorare a Drapelului, pentru unicul motiv că îl adoptase Germania nazistă.

Mulți americani, organizațiile patriotice și asociațiile de veterani au luat atitudine împotriva presiunilor care se făceau pentru renunțarea la acest salut, și chiar și asociația descendenților eroilor care au fondat SUA. Aceștia considerau că era absurd ca poporul american să își schimbe jurământul de loialitate față de Drapel, devenit tradițional, doar pentru că salutul fusese adoptat de altă țară. Generația de americani care crescuse cu acest salut, cei care îl făcuseră cu mândrie începând de la grădiniță și până când ajunseseră în baston, se opuneau ca niște agitatori să-i oprească pe urmașii lor să-l mai folosească doar pentru că un șef de trib de peste ocean îi copiase.

Odată cu intrarea SUA în războiul contra Germaniei naziste, guvernul a inițiat un program de control psihologic al populației în care rolul principal a revenit presei. S-au reluat acuzațiile împotriva Germaniei din primul război mondial, cum că omorâse 6 milioane de evrei și, în acest context, Congresul american a votat, ”noaptea ca hoții”, ca salutul Bellamy cu mâna întinsă să fie înlocuit cu salutul masonic, prin ducerea mâinii la inimă (1942). De fapt, modificarea s-a făcut prin mai multe legi, date progresiv, folosind strategia fierberii broaștei – încet, ca să nu anticipeze finalul.

Peste câțiva ani, Congresul avea să voteze, sub pretextul de a evidenția creștinismul democrației față de ateismul comunist, și renunțarea la deviza oficială a SUA – ”E pluribus unum” – și să o înlocuiască cu cea actuală, eviscerată de patriotism, ”In God we trust”.

Se poate reține că renunțarea la salutul roman și la deviza națională s-au produs în SUA fără o consultare democratică și total împotriva voinței organizațiilor patriotice reprezentative, iar pretextul oficial a fost reacția la acțiunile altor țări.

Ca urmare a faptului că Germania a pierdut războiul, ”salutul roman” a fost interzis în țările căzute sub hegemonia SUA, conform principiului ”Vae victis” (vai de învinși pentru că învingătorul poate comite orice demență împotriva lor).

 

11. Situația juridică europeană pentru ”salutul roman”

Așa cum era de așteptat, învingătorii SUA și URSS au interzis toate formele de ”salut roman” în țările pe care le-au ocupat militar, cu pretextul că simbolistica acestuia ar fi fost iremediabil compromisă de ideologia nazistă și că nu mai poate fi folosit deoarece provoacă ofensă.

Însă, ceea ce nu are justificare legală și deontologică, este politica editorială sincronă a întregii prese democratice de a ascunde trecutul acestui salut și a modului în care a fost abandonat. Printre sutele de filme și milioanele de fotografii din presa ultimilor 50 de ani cu referire la perioada interbelică din SUA, ați văzut undeva salutul Bellamy ca stare de normalitate a acelui timp? În momentul în care avem câteva generații care nu știu că acest salut a fost folosit în Democrație timp de 150 de ani, ca formă de celebrare a Democrației, se poate trage concluzia că guvernele desfășoară o activitate susținută și coordonată de modificare a trecutului, folosind principiul: ”Ce nu se știe, nu a existat”! Este normal ca presa, cinematografia și sistemul de învățământ să ne ascundă un trecut încărcat cu mândrie și patriotism?

Comitetul Olimpic Internațional a renunțat imediat după WW2 la utilizarea salutului olimpic, evident că din cauza conformismului cu corectitudinea politică a noii ordini mondiale.

În mod ironic, efectuarea salutului roman/ nazist/ fascist/ legionar este legală în SUA, deoarece primul amendament al Constituției protejează dreptul la libera exprimare a ideilor (chiar dacă ele sunt considerate ofensatoare de către unii), în schimb SUA impun legislații restrictive în toate țările în care pot. Democrația garantează egalitatea în drepturi, dar cei născuți în SUA sunt mai egali decât ceilalți.

De ce Democrația îi permite lui Elon Musk să facă acest gest în SUA, dar îl bagă la închisoare pe ”Elian Muscă” dacă face la fel în România? De ce Congresul Mondial Evreiesc a zis că gestul lui Elon Musk a fost doar un ”exces de entuziasm”, dar zice cu totul altceva dacă ”Elian Muscă” face un gest identic în România?

Așadar, în SUA nu există nicio restricție privind salutul roman, decât dacă acesta exprimă un pericol iminent de agresiune, adică e folosit similar cu Allah Akbar.

În mod identic și în Marea Britanie.

În Uniunea Europeană, situația diferă de la țară la țară, dar per ansamblu există o presiune politică venită dinspre SUA pentru interzicerea salutului roman.

Cum era de așteptat, țările care au bocancul american pe cap din 1944 încoace oferă închisoare de la 3 la 5 ani pentru salutul roman: Germania și Austria. Perfecțiunea germană se manifestă la fel și pentru turiști, și pentru ignoranți, și pentru cei care fac glume, iar elevii nu au voie să ridice mâna dreaptă în clasă ca să răspundă.

La polul opus este Elveția, unde salutul este legal dacă nu este folosit ca manifestare a rasismului. Explicația este că, de sute de ani, Elveția este țara europeană cea mai pregătită militar să se apere, așa că nimeni nu a încercat să se facă de râs impunându-i ceva.

În mod similar, nici Irlanda nu are o lege care să interzică salutul roman, dar el poate fi considerat ca o formă de nazism dacă este făcut într-un context de ură rasială.

Irlanda este o țară foarte relaxată cu trecutul ei fascist. Chiar dacă organizația fascistă ”Cămășile albastre” a fost dizolvată în 1934 de președintele Irlandei, membrii săi au format partide care s-au perpetuat până azi și nu există niciun oprobiu public pentru trecutul lor.

Fotografie publicată de Irish Times (cel mai important ziar din Irlanda) în 2021: Liderul partidului Fina Gael (în costum negru) în 1934. Fina Gael este unul dintre principalele partide parlamentare din Irlanda.

Explicația este faptul că lobby-ul irlandez este al doilea cel mai puternic din SUA, după cel evreiesc. 40 de milioane de descendenți ai imigranților din Irlanda, bine organizați, au un cuvânt greu în politica externă a SUA, mai ales că irlandezii au fost constructorul și vioara americii.

În Spania, prima lege care restricționează utilizarea salutului roman în public a fost dată recent, în 2022. Există o puternică opoziție populară la această lege și salutul este încă permis într-o multitudine de situații, în special la comemorări ale luptătorilor anti-comuniști.

Așa a fost în Spania până în 2022. Comuniștii au pierdut războiul cu spaniolii conduși de Franco, dar azi l-au câștigat folosind propaganda finanțată din SUA.

În mod similar în Portugalia, introducerea interdicției s-a făcut recent și aplicarea legii depinde de interpretarea care se dă salutului. Portughezii, la fel ca spaniolii, uită greu că regimul fascist i-a scăpat de cea mai mare nenorocire a secolului XX – războiul.

În Olanda, statuia din fața stadionului olimpic din Amsterdam, ridicată în 1924 în cinstea organizatorului jocurilor olimpice, a fost mutată în anul 2022, la ordin politic, într-un loc în care mai poate fi văzută numai însoțit de un ghid al stadionului. Statuia a fost vandalizată, în mod ilegal, înainte de mutare, însă poliția, justiția și presa au închis ochii, la ordin politic… c-așa e-n Democrație.

În majoritatea statelor europene au apărut solicitări ale presei și politicienilor pentru introducerea unei legislații mai restrictive față de utilizarea salutului roman, interpretat ca o formă de adeziune la ideologia fascistă, invocându-se o recrudescență a agresiunilor antisemite. În realitate, s-a dovedit că multe dintre agresiuni au fost comise chiar de evrei cu scopul de a oferi pretexte pentru înăsprirea legislației.

O schimbare radicală a venit din Italia, unde judecătorii au refuzat în anul 2026 să condamne un grup de tineri care au efectuat salutul fascist în public, pentru motivul că erau într-un context care nu prezenta o amenințare pentru cineva.

Tineri fasciști italieni salutând în stil fascist, în anul 2026, în mod legal. Dacă legislația UE s-ar aplica în România, așa cum se declară, nu ar mai putea fi incriminați românii care efectuează salutul legionar la comemorări sau ritualuri funerare.

Din punct de vedere juridic, decizia justiției italiene va da dureri de cap celorlalte țări europene, deoarece jurisprudența se presupune că trebuie să fie uniformă în toate statele UE.

Trebuie menționat că, în țările europene în care legislația permite salutul roman, serviciile secrete fac presiuni ilegale pentru asasinarea socială a celor care îl efectuează: patronii sunt forțați să îi concedieze, altfel sunt asaltați de controale și falimentați, școlile exmatriculează elevii și studenții în cauză, altfel sunt asaltate de controale de la Ministerul Învățământului, poliția nu intervine la agresarea lor fizică de către bandele de anarhiști și extremiști de stânga etc. Concluzia este că instituțiile statelor democratice se comportă exact ca cele din Germania nazistă, dar în sens invers.

Iar pentru ca similitudinea să fie perfectă, s-au creat și desene animate de propagandă pe tiparul celor naziste: dacă naziștii ridiculizau evreii și cultura lor, artiștii democrați ridiculizează salutul roman și semnificațiile sale.

Timp de zeci de ani, serialul de benzi desenate și ulterior de desene animate ”Asterix și Obelix” a asociat salutul roman cu excesul, ipocrizia,  brutalitatea, nevoile fiziologice. Istoricii consideră că autorul evreu al desenelor a făcut o paralelă între rezistența opusă armatei romane de un mic sat de gali și rezistența evreilor la integrare și la holocaust.

 

12. Rolul internetului în interzicerea salutului roman

Tot ce ține de comunicarea prin internet este supus controlului celor care dețin butonul on-off, care se află deocamdată în SUA.

Prima idee importantă este că nu există nicio modalitate electronică de comunicare care să nu poată fi interceptată și decodată. Dosarele penale sunt pline cu convorbiri și poze luate de pe WhatsApp sau de pe alte canale care zic că garantează confidențialitatea, așadar serviciile secrete sunt capabile să asculte și să vadă tot… și în special pe utilizatorii salutului roman. Serviciile pot recupera chiar și discuțiile care ulterior sunt șterse. Nu există intimitate dacă în apropiere se află orice fel de componentă electrică, chiar și un bec. În Democrație, cei care folosesc salutul roman sunt monitorizați intensiv de servicii, chiar dacă o fac legal.

A doua idee: rețelele de socializare au mecanisme de cenzurare a oricărei informații incorecte politic și de urmărire a activității persoanelor incomode. Practic, în cazul în care mesajele nu le sunt șterse automat pe motiv de ”încălcare a regulilor”, se blochează orice posibilitate de răspândire a lor în afara unei bule. Singura posibilitate ca să nu se ajungă să se vorbească la pereți este de stabilire de contacte personale cu cei cu opinii similare și de lărgire continuă a cercului. Evident, e aproape imposibil de realizat practic.

A treia: trebuie insistat foarte mult pentru găsirea informațiilor importante adevărate, deoarece strategia stăpânilor internetului este să le acopere cu un munte de non-informații sau cu unele concepute special să inducă în eroare.

Răspuns de AI tipic pentru a induce în eroare. În realitate, salutul scouts inițial a fost modificat tocmai pentru că se asemăna cu salutul roman la nivel de confuzie. În anul 1907, când salutul scouts a fost ”inventat”, salutul roman era obligatoriu în toate școlile din SUA de 20 de ani!

A patra: AI-ul este ”omul lor”. Nu te baza pe el. Când îți spune că ceva nu există, insistă să cauți. Marea majoritate a informațiilor din această lucrare a fost găsită după ce AI-ul a zis că nu există așa ceva.

 

13. Situația juridică internațională pentru ”salutul roman”

Există popoare în afara Europei care și-au manifestat libertatea și suveranitatea și prin refuzul de a le fi controlate simbolurile identitare.

În Mexic, salutul roman este folosit în continuare în mod oficial, chiar și de către elevi în școli.

Elevi mexicani la o ceremonie școlară.

Depunerea jurământului de investire în fața Parlamentului de către președintele mexican se face în continuare folosind salutul roman.

Evreica Claudia Sheinbaum a fost aleasă președinte al Mexicului în 2025 și a depus jurământul în modul în care se face în Mexic.

Expresia mândriei mexicane.

În India, salutul roman a fost introdus în anii 1950, în total dispreț față de politica internațională. Militarii îl folosesc în continuare la depunerea jurământului de credință față de țară și el simbolizează tot ceea ce a reprezentat acesta în pictura lui David.

Elevii din India salută așa cum o făceau elevii din SUA până în 1942.

Când ridică brațul, elevii din India strigă ”Jail Hind!” – un slogan popular care înseamnă un fel de ”Heil India!”

 

Elevi indieni desculți, dar educați să nu lase pe nimeni să facă legea în țara lor.

 

14. Situația juridică în România pentru salutul roman

În România, salutul roman se rezumă la salutul legionar. Școala și presa șterg din memoria colectivă faptul că salutul roman a fost utilizat în România de multe organizații democratice, și chiar de regii Carol2 și Mihai.

Începând cu 1989, legislația referitoare la acesta a exprimat ura puterii politice post-decembriste față de fenomenul legionar interbelic. Explicația este că persoanele care au preluat conducerii țării după 1989 au fost, și unii încă sunt, copiii și nepoții celor împotriva cărora au militat legionarii. Ei trăiesc cu teama că doctrina legionară poate fi germenele unei mișcări politice naționaliste îndreptate împotriva familiilor lor dinastice, care promovau comunismul atunci când exprimau interesele Uniunii Sovietice, iar după 1989 afișează o față democratică.

Imediat după Revoluție, foștii legionari, bătrâni trecuți de 70 de ani, se manifestau și vorbeau deschis despre trecutul lor, simțindu-se în deplină legalitate după 50 de ani de persecuții.

Comemorare legionară în anul 2002.

A fost o perioadă în care legionarii organizau multe evenimente comemorative, în toată țara, unde participanții efectuau salutul legionar în public, aliniați în rânduri, atât bătrânii legionari cât și mulțimea de tineri adepți. În cel mai rău caz, erau priviți ca o curiozitate de cei care se uitaseră cu gura căscată la filmele cu legionari ale lui Sergiu Nicolaescu.

Concert public cu muzică naționalistă în 2004 într-un club celebru din București Atmosfera era similară în Cluj și în Timișoara. Erau sute de participanți.

Guvernul nu putea lua măsuri juridice împotriva lor, deoarece imediat după Revoluție românii percepeau libertatea prin sentimentul că erau egali cu ”americanii” în ceea ce privește drepturile aduse de Democrație, printre care și libertatea de exprimare a ideilor politice.

În schimb, SRI-ul a minimizat în secret efectele: presa și televiziunile au fost oprite să informeze și să facă emisiuni cu legionarii care fuseseră implicați în evenimente istorice majore pentru a se afla, la prima mână, informații despre asasinarea lui Duca, Armand Călinescu, Iorga și Madgearu, cele de la închisoarea Jilava și din pădurea Jilava, rebeliunea, devastarea cartierului evreiesc din București, povestea cu abatorul etc. Azi, în absența mărturiilor martorilor și a dovezilor pe care puteau să le aducă, se poate fabula orice.

Semnalul juridic că lucrurile urmau să se schimbe a fost OUG 31 din 2002. Ordonanța nu a afectat folosirea salutului legionar, însă a fost pretextul pentru inițierea unei campanii de îndoctrinare a elevilor și tinerilor cu noțiuni de genul ”intimidare”, ”atmosferă ostilă”, ”ură”, ”instigare la ură”, ”discriminare indirectă”, ”negaționism” etc. Programul a fost desfășurat în școli de către ong-uri finanțate în abundență din străinătate, a fost susținut de presă și de ministerul învățământului și unul dintre scopurile nedeclarate a fost discreditarea Mișcării Legionare.

A urmat HG 902/2005, prin care s-a înființat Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”. Prin intermediul acestuia, îndoctrinarea a trecut la nivel superior, prin organizarea de cursuri pentru profesorii de istorie, despre cum să-i învețe pe elevi o istorie concepută de propagandiști.

Profesor de istorie de la un liceu din Capitală care primește recunoaștere media pentru participarea la programul Ministerului Învățământului de îndoctrinare a elevilor. Echivalentul acestei activități în timpul comunismului era materia numită ”Socialism științific” și profesorii care o predau erau recompensați cu promovare profesională rapidă.

Nivelul intelectual al unui profesor premiant la cursurile organizate de Institutul ”Elie Wiesel”: timpul prezent și trecut folosite simultan. Minciună livrată elevilor despre subvenții – în realitate, Mișcarea Legionară a fost singura organizație politică din România care s-a finanțat prin contribuțiile membrilor săi.

Prima lege care a incriminat explicit salutul legionar a fost Legea 217, numită și ”anti-legionară”, în 2015. Legea nu a produs efecte aproape deloc, deoarece polițiștii și magistrații au refuzat să renunțe la profesionalism și să se transforme în instrumente politice. Aproape toate dosarele deschise la insistențele Institutului Wiesel au fost soluționate de procurori cu neînceperea urmăririi penale pe motiv că ”fapta nu există”.

Un exemplu de referință este dosarul penal deschis la presiunea Institutului Wiesel împotriva unui cetățean pe motiv că a repetat în public o declarație făcută de președintele statului Israel, în cadru oficial, prin care a mulțumit României pentru că a salvat 400.000 de evrei în timpul holocaustului. Parchetul a ”investigat” timp de doi ani dacă este legal să repeți ce a spus președintele Israelului când a contrazis retorica oficială a Guvernului României exprimată de Institutul Wiesel.

Salutul legionar a continuat să fie folosit la comemorările legionare, însă poliția și procuratura nu au considerat că exista un pericol social care să justifice o acțiune legală.

În anii 2000-2020, opinia publică era formată majoritar din persoane mature, echilibrate emoțional, permisive față de extravaganțele lipsite de impact social. Generația tinerilor îndoctrinați încă nu ajunsese la maturitate și nu aveau posturi în instituții care să le ofere pârghii de acțiune.

Institutul Wiesel și-a continuat acțiunea de inginerie socială și a produs un manual de istorie a evreilor din România, plin de minciuni. Parlamentul l-a votat ca fiind obligatoriu de învățat de către liceeni, și toți profesorii de istorie au fost obligați să îl predea, altfel își pierdeau locurile de muncă. În mod ironic, în școli nu se predă istoria românilor, iar Muzeul Național de Istorie a fost închis în urmă cu 25 de ani sub pretext de renovare.

În plan instituțional s-a trecut la nivelul trei: Ministerul Justiției și Ministerul de Interne și-au trimis angajații tineri și avizi de afirmare la cursurile de îndoctrinare organizate de Institutul Wiesel. Situația este similară cu cea din anii 1950-1970, când tinerii dornici să avanseze pe scara socială se înscriau la cursurile de ”pregătire ideologică” organizate de ”Academia Ștefan Gheorghiu” pentru a deveni ”cadre de nădejde” ale sistemului. Despre absolvenții de la ”Ștefan Gheorghiu”, românii spuneau că ”nu mai au mamă, nu mai au tată”… adică nu mai aveau niciun principiu moral care să-i oprească de la executarea unor ordine antiumane.

Simultan, s-au produs înscenări de evenimente antisemite pe care presa le-a hipermediatizat ca argument că guvernul trebuie să ia măsuri pentru stoparea antisemitismului.

Actrița Maia Morgenstern s-a exhibat că a fost ținta unui atac antisemit. Presa a gonflat știrea, Institutul Wiesel a cerut aplicarea dură a Legii anti-legionare. SRI-ul a identificat autorul, un evreu provocator. Procurorii l-au pus în libertate. D-na Morgenstern a șters urmele acuzației, presa a tăcut, dar românii au rămas speriați de amenințarea legionară – Scop atins!

Legea 215 – ”anti-legionară” avea o mare problemă: nu putea incrimina legionarii deoarece nu exista o bază legală. Mișcarea legionară nu fusese incriminată juridic de niciun tribunal, nici conducătorul ei, Corneliu Zelea Codreanu, nu a fost condamnat pentru genocid sau crime de război, și, culmea culmilor, niciun legionar nu a fost vreodată condamnat pentru uciderea unui evreu.

Problema a fost rezolvată în anul 2025 prin modificarea legii 215 astfel încât ea să incrimineze tot ce ține de legionarism, adică și salutul legionar, pe motiv că așa au vrut parlamentarii – ”reprezentanții poporului”. Explicația gestului se găsește într-o declarație a președintelui Comunității evreiești, Wexler, cum că politicienii români au fost propulsați în funcții de deep-state-ul evreiesc din România… adică iau decizii și votează în funcție de cum cineva le învârte cheița.

După 2020, vechii profesioniști din poliție și magistratură au început să fie înlocuiți, vrând-nevrând, cu ”lupii tineri”, cei care încă din școala generală au fost prelucrați ideologic de Institutul Wiesel și care acum sunt gata de orice compromis profesional pentru a fi mutați din provincie în București și pentru a avansa profesional. Odată ajunși în noile posturi, lor li se direcționează dosarele privind OUG 31 și Legea 2015.

Primul dosar penal deschis explicit pentru efectuarea salutului legionar a apărut în 2024, la o comemorare ținută la locul în care au fost asasinați de către statul român 14 legionari, în anul 1938.

Nostalgic cu barbă albă salutând legionar la o comemorare privată, vânat de jurnaliști pentru a fi expus public și a da astfel pretext poliției să-i deschidă dosar penal. Pentru gesturi similare, în același context, procuratura a efectuat percheziții în casele a 8 români și le-a deschis dosare penale, cu scopul de a-i teroriza psihic și de a-i face pe toți cetățenii români să se autocenzureze.

Citat din rechizitoriu: „Fapta săvârșită de inculpatul X constând în aceea că, în data de 30.11.2024, în timp ce se afla în localitatea Tâncăbești,…, în prezența a câteva zeci de persoane și în contextul unei slujbe religioase, a efectuat salutul legionar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, prevăzută de art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 31/2002…”- în concluzie, nici dacă te duci în pădure nu poți să faci salutul legionar, pentru că te fotografiază pentru Institutul Wiesel și poliție un jurnalist ascuns în tufiș – te afli în ”spațiu public”!

Al doilea dosar penal pentru efectuarea salutului legionar a fost deschis în 2026 pentru un film pus pe Facebook cu un cetățean care a copiat salutul pe care Nicușor Dan l-a efectuat în mai multe ocazii, cu degetele larg răsfirate. Simpla asemănare a salutului cu cel legionar a fost suficientă pentru procuratură să îl considere legionar și pentru acest motiv, la două luni după eveniment, mascații au bătut la ușa cetățeanului la 6 dimineața, i s-a percheziționat locuința, i-a fost luat telefonul pentru percheziție informatică, i s-a făcut dosar penal, a fost dus încătușat de acasă la procuratură și i s-a dat control judiciar pe termen nedefinit, ceea ce înseamnă că de două ori pe săptămână se duce la secția de poliție ca să semneze o hârtie.

Tipul de salut care a fost considerat de procuratură ca fiind legionar când a fost executat de un român oarecare, dar nu și când a fost executat de Nicușor Dan. Este sau nu este salut legionar?

În același dosar penal, un alt acuzat de efectuarea salutului legionar a fost ”un trepied pe care era montată o pancartă cu chipul lui Mihai Eminescu … pe care era atașat un braț metalic pe care era montată o pancartă ce simboliza o palmă de culoare galbenă, cu inscripția ”Trăiască Nația” – citatul este din acuzația procurorului.

Dispozitivul îl reprezenta pe Eminescu, în mărime naturală, cu un motoraș în umăr care îi ridica mâna dreaptă în semn de salut când sesiza prezența unei persoane în fața sa.

Dispozitivul a fost amplasat într-un spațiu public la o comemorare a lui Eminescu pentru a-i saluta pe cei care depuneau coroane și flori la statuia lui Eminescu. Timp de câteva ore a fost vedeta evenimentului, a fost filmat și fotografiat de oricine a vrut, iar mulți dintre participanți sau simpli trecători ridicau mâna și îl salutau la rândul lor pe Eminescu cu răspunsul clasic: ”Sus cu Dânsa!”.

Deoarece cetățeanul a efectuat ”Salutul lui Nicușor Dan” în fața acestui dispozitiv în același timp în care ”dispozitivul” îl saluta pe el, procuratura a considerat că și dispozitivul a executat salutul legionar – adică s-au salutat legionar reciproc.

Dispozitivul care saluta prin ridicarea mâinii drepte pe participanții la o comemorare a lui Mihai Eminescu – 15 Ianuarie 2026.

Dispozitivul are un senzor care simte apropierea unei persoane și acționează un motoraș care ridică mâna. Mâna stă ridicată câteva secunde, după care e coborâtă în poziția de așteptare, pe lângă corp.

Inventatorului dispozitivului i s-a deschis dosar penal pe motiv că Eminescu saluta în stil legionar și i s-a percheziționat locuința.

…………………………………………..

A fost și o a treia persoană căreia i s-a deschis dosar penal pentru că a preluat filmarea cu cetățeanul și cu Eminescu de pe Facebook și a distribuit-o pe pagina sa, pe motiv de distribuire de materiale legionare. Faptul că distribuirea filmului s-a făcut pe internet mărește cu 50% pedeapsa cu închisoarea pentru cei trei ”vinovați”.

În acest timp, o mulțime de personalități publice și politicieni salută în stil legionar ”de manual”, fără ca poliția sau procuratura să se sesizeze.

Politicianul democrat Crin Antonescu salutând de parcă se afla în fața lui Hitler. Presa și opinia publică s-au sesizat, poliția și procuratura nu.

Elena Lasconi, fostă candidată ”pro-occidentală” la președinție, dovedește că salutul roman este o formă naturală de salut chiar și pentru femei… dar este permis numai nomenclaturii soroșiste. Evident, Lasconi nu s-a ales cu dosar penal.

 

În vizită la Iași, președintele Nicușor Dan a executat un salut cu mâna dreaptă dusă la inimă și apoi întinsă către cer, de parcă se afla în fața lui Corneliu Zelea Codreanu. A fost criticat de presă, dar poliția și procuratura nu au inițiat niciun demers juridic.

Un alt salut ”legionar”. Presa îl exonerează de vină pe Dan pentru că nu a zis ”Heil Hitler” sau ”Trăiască Legiunea și Căpitanul” și deoarece mișcarea brațului nu a fost fermă, de tip militar. În presă, salutul este evaluat în funcție de coregrafia mișcării, după criterii emoționale. În justiție, în lipsa criteriilor legale, impresia personală a judecătorului face diferența dintre libertate și condamnare.

Singurul lucru cert privind salutul legionar este că nu există nicio descriere a coregrafiei lui în vreun regulament sau doctrină politică, astfel încât să existe elemente clare de identificare a unui salut efectuat de cineva ca fiind, sau nu, legionar, nazist, fascist. De exemplu, degetele larg răsfirate califică un salut ca fiind legionar, sau nu? Cât de fermă trebuie să fie mâna la ridicare pentru a fi salut legionar? Contează activitatea anterioară a executantului pentru a i se cataloga un salut ca fiind legionar? Cât de puțin legionară trebuie să fie o ridicare a mâinii drepte pentru a nu fi considerată salut legionar?

În lipsa criteriilor legale, magistraților le-a mai rămas să se uite pe youtube la filmele propagandistice de epocă și la cele ”istorice” ale lui Sergiu Nicolaescu.

 

15. Concluzii

Salutul roman a apărut deoarece exista o dorință latentă de apariție a unui simbol care să exprime aderența la moștenirea istorică, culturală și identitară europeană.

Acest simbol putea avea orice formă, putea fi orice gest sau sunet, cu singura condiție să facă parte din cultura europeană.

Au existat și alte culturi, mai numeroase, mai puternice și mai sofisticate decât cultura antică europeană, care s-au afirmat deoarece au împărtășit aceleași valori: onoarea, datoria, sacrificiul suprem pentru binele societății, familia, tradițiile – pe care le putem considera valori ale Umanității, dar europenii și-au dorit un simbol care să provină din istoria devenirii lor. Acesta e motivul pentru care au vibrat atât de puternic la jurământul Horaților, și nu la vreun gest similar chinezesc, sau al egiptenilor, samurailor, persanilor, aztecilor sau al vreunui trib african.

Odată apărut acest simbol, care a fost numit ”salutul roman”, întreaga civilizație europeană l-a adoptat, însă cei care s-au agățat de el ca înecatul de pai au fost europenii care erau supuși cel mai mult presiunii de diluare cu alte culturi: cei din SUA. Părinții fondatori ai SUA au lăsat drept moștenire dezideratul păstrării identității europene, iar salutul roman a fost adoptat tocmai pentru că era cel mai puternic simbol care exprima rădăcina greco-latină-europeană a statului.

Însă, ceea ce a fost construit în 60 de ani ca să fie expresia identitară a SUA – salutul Bellamy, a dispărut ca un fum între 1940 – când Charlie Chaplin a lansat filmul Dictatorul, și 1942, când salutul Bellamy a fost scos în afara legii… fără a fi înlocuit cu ceva la fel de european.

Peste câțiva ani, și deviza patriotică a SUA a fost abandonată, tot printr-o lege: dintr-o dată, SUA nu au mai fost țara lui ”E pluribus unum – Toți suntem unu”. Sloganul era prea fascist.

”Toți pentru unu, unu pentru toți!”, varianta românească pentru ”E pluribus unum”, a fost un slogan pe care îl strigau dintotdeauna, în cor, copiii din România înaintea competițiilor pe echipe… a dispărut după Decembrie 1989.

 

Simultan, un alt simbol proto-european a devenit non-grata: svastica.

Regina Maria a României a avut la încoronarea de la Alba Iulia o coroană cu 7 svastici, 3 în stânga, 3 în dreapta și una în vârful coroanei, cutia în care își ținea corespondența poate fi văzută la Muzeul Peleș – avea formă de svastică, armatele unor state europene aveau svastica pe steag.

Coroana Reginei Maria de la încoronarea de la Alba Iulia, anul 1922. Pe lângă svastica din vârful coroanei, mai are alte 6 svastici.

Svastica – simbol european preluat de chinezi. A fost prezență cotidiană în România începând de la cultura Cucuteni, a continuat în cultura geto-dacă și apoi în cultura țărănească până în secolul XX. Octavian Goga spunea că svastica e a noastră, a românilor, și ne-a fost luată de germani.

În România s-au găsit tone de vase neolitice decorate cu svastici, casele erau decorate cu svastici, dacii aveau svastici pe bijuterii, româncele își brodau svastici pe ii, svastica era simbolul tăcut al originii noastre indo-europene… și, după mii de ani de utilizare, dintr-o dată, hodoronc-tronc, svastica ne-a fost interzisă.

Bine că Hitler nu a folosit ca simbol și Coloana Infinitului, pentru că altfel cea din Târgu Jiu ar fi fost dărâmată încă din 1944, presa și Ministerul Învățământului ar fi ascuns că a existat vreodată așa ceva în România, iar cine desena mai mult de două romburi unul peste altul era băgat la închisoare pentru promovare de simboluri naziste.

Crucea roșie de pe ambulanțe: a apărut odată cu ideea de ambulanță, în urmă cu 150 de ani, și a fost acolo chiar și în timpul comunismului. De câțiva ani, pe ambulanțe a apărut un simbol diferit: o stea albastră stilizată cu șase colțuri. Schimbarea s-a produs pe muțește, fără ca presa să scrie ce se întâmplă și de ce. Ordinul a venit de la Organizația Mondială a Sănătății, cu pretextul că vrea ca numai mașinile Crucii Roșii din zonele conflict să mai poarte simbolul crucii, pentru ca peste câțiva ani să nu mai fie nici acolo pe motiv că îi ofensează pe unii.

Serviciul de ambulanță au fost conceput de creștinismul european. Din acest motiv, crucea roșie a fost simbolul dintotdeauna al ambulanței. Acum se produce, în mod subtil, înlocuirea crucii roșii cu o stea albastră stilizată cu 6 colțuri.

Fasciile, simbolul cel mai puternic al Imperiului roman, purtate pe umeri în urma Împăratului la toate procesiunile oficiale: în secolul 18, fasciile erau pe instituțiile noului stat SUA, au fost puse pe monumentele părinților fondatori ai SUA, erau în simbolistica instituțiilor europene… au dispărut după WW2 fără ca cineva să bage de seamă.

În România, Ministerul de Interne le are pe siglă și au apărut voci care acuză că sunt reminiscență fascistă… adică zilele le sunt numărate.

Sigla Inspectoratului General al Poliției Române. Conține două fascii romane, simbolul care a inspirat doctrina politică fascistă din secolul XX. Sigla se folosește intensiv și este imprimată pe ecusoanele de pe pieptul sau de pe brațul drept al ofițerilor de poliție.

Dacă privim fenomenul în ansamblu, constatăm că interzicerea utilizării salutului roman este doar o componentă dintr-un proces mai larg de interzicere a tuturor simbolurilor identitare europene. O mână nevăzută le scoate unul câte unul din circuitul public, unde au fost dintotdeauna, pentru motive cât se poate de… discutabile și justificate prin… șmecherii democratice.

Se face o confuzie intenționată între simbolurile create de organizațiile politice indezirabile, cum ar fi simbolul SS, sau ”gardul” legionar, sau ”HH”, și simbolurile identitare și culturale europene pe care aceste organizații le-au folosit pentru un interval de timp infim, dacă judecăm la scară istorică.

La nivel planetar, în ultimii 50 de ani, populația cu origini europene a coborât numeric abrupt, sub 8%, adică este pe cale de dispariție, iar în ceea ce privește simbolurile ei identitare și culturale, cam toate au fost interzise, adică asistăm și la un proces de cancel culture european.

O ultimă idee: încrâncenarea celor de la care pleacă interzicerea salutului roman, cu pretextul că a fost ”confiscat” de ideologiile totalitare din secolul XX, adică aceste ideologii ne-ar fi captivat definitiv imaginația la vederea unui salut roman, poate fi justificată numai prin faptul că ei înșiși nu se consideră ca fiind europeni și aparținând rasei albe, caucaziene. Ei sunt altceva, deasupra tuturor.

Mai au europenii un cuvânt de spus în privința salutului roman? Totul depinde de cât de mult ne mai simțim reprezentați de imaginea celor trei Horați, de la care a început povestea salutului roman: s-a terminat totul sau mergem înainte?

Mihai Tociu